Cetatea Zanelor 2006

Cetatea Zânelor. Dealul Cetăţii (cota 960 m) localitatea Covasna, jud. Covasna;

Călătorind prin Ţara Secuilor în prima jumătate a secolului XIX cu scopul de a descrie locurile, obiceiurile şi modul de viaţă al acestora, Orbán Balázs ajunge şi în principala localitate a scaunului Orbai, Covasna: „staţie de poştă, cu peste 4000 de locuitori, unde aveau loc târguri săptămânale şi de ţară, predispusă să devină oraşul acestui scaun, dezvoltarea ei fiind favorizată pe lângă comerţul în dezvoltare şi de numeroasele ei băi". Orbán Balázs atrage atenţia asupra importanţei arheologice a zonei, menţionâd şi descriind pentru prima oară în termeni de specialitate Cetatea Zânelor („A székeyföld leírása", Pesta 1869). Aici, ne spune Orbán Balázs „ a existat cândva o cetate, o cetate despre care istoria nu ne spune nimic, o cetate despre care tradiţia populară a păstrat legende cu zâne... un cuib de vulturi care înainte de inventarea armelor de foc putea să reziste în faţa oricărui inamic."
Primele cercetări (datorate arheologului Alexandru Ferenczi în anul 1942, urmat de C. Daicoviciu şi Z. Székely) stabilesc pe baza materialelor descoperite că impresionantul monument a fost construit de daci acum mai bine de două mii de ani. Din 1998 au fost iniţiate săpături sistematice de către un colectiv de arheologi şi arhitecţi condus de dr. Viorica Crişan (Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei - Cluj Napoca), dr. Valeriu Sârbu (Muzeul Brăilei) şi dr. Monica Mărgineanu-Cârstoiu (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" - Bucureşti).
Urcând din oraşul Covasna pe firul apei Covasnei ajungând în Valea Zânelor, iar de aici, lăsând în stânga apa Covasnei, şi mergând în continuare pe valea pârâului Miska, vizitatorul este întâmpinat de un peisaj deosebit: dealurile Chel (Koposs hegy), Dolomir şi Solyomko, vârful stâncos numit Poarta Vânturilor, înalte de peste 1300 m închid ca într-o cunună Dealul Cetăţii, lăsând deschisă vederea numai spre oraş şi depresiunea Târgului Secuiesc.
Pe pantele de est, sud şi vest ale Muntelui Cetăţii - asemănator unui trunchi de con - au fost amenajate terasele întărite ale complexului fortificat dacic.
Cele mai spectaculoase structuri construite descoperite - reprezentând postamente ale zidurilor de susţinere şi apărare ale unor terase - sunt construite din piatră locală (plăci de gresie) legată cu pământ.
Pe baza materialului arheologic descoperit Cetatea Zânelor a fost încadrată cronologic în perioada cuprinsă între sec. II a. Chr. - începutul sec. II p. Chr.

Cristina Popescu

Protecţia temporară. Obiectiv: protejarea şi conservarea structurilor de piatră dezvelite arheologic

Ideea proiectului: realizarea consolidării primare şi protejarea monumentului prin eforturi minime, păstrarea integrităţii monumentului şi încadrarea în context/mediul înconjurător.

În vara anului 2006, la sfârşitul campaniei de săpături arheologice, Asociaţia ARA a iniţiat, prin membrii săi care participă la cercetarea arheologică şi arhitecturală a monumentului, un proiect pentru protejarea complexului arheologic prin consolidarea primară, temporară, a structurilor de piatră ameninţate de distrugerea prin prăbuşire-alunecare pe pantele abrupte ale muntelui. Îndrumarea şi monitorizarea execuţiei a fost asigurată de Letiţia Cosnean (arhitect) şi Cristina Popescu (arheolog).
S-a optat pentru realizarea unei sprijiniri cu panouri din lemn. Pe lângă avantajul prezenţei abundente în această zonă, lemnul - în formele concepute pentru sprijiniri - are calitatea de a nu brusca integrarea armonioasă a structurilor de protecţie şi consolidare în peisajul înconjurător şi, mai ales, de a activa memoria cu sugestii asupra modului de construcţie al zidurilor originare dacice. Sistemul de susţinere al zidurilor - format din panouri modulare, alcătuite din scânduri orizontale, stâlpi verticali contravântuiţi şi rambleuri din pământ bătut, piatră şi bârne de lemn - urmăreşte în ritm regulat perimetrul zidurilor şi prin aceasta aduce în vizibil cu claritate forma în plan a structurilor originale (altfel mai dificil de lecturat de către vizitatorul neavizat).
Aşadar, intervenţia de protejare nu ştirbeşte imaginea monumentlui ci, dimpotrivă, prin „palisadele" sale, sugerează imagini afine cu structurile originare ale zidurilor cetăţii, ale căror postamente masive din piatră susţineau structuri din bârne de lemn.
Panourile modulare îşi dovedesc utilitatea şi în cazul extinderii sau redeschiderii unor sondaje arheologice în campaniile următoare: pot fi manevrate, extrase şi reasamblate cu uşurinţă.
Fondurile corespunzătoare asigurării forţei de muncă şi a materialelor necesare au fost asigurate de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei - Cluj Napoca, prin directorul şantierului arheologic de la Cetatea Zânelor, dr.Viorica Crişan. Lucrările a fost realizate cu muncitorii angajaţi de şantierul arheologic pentru campania de săpături arheologice a anului 2006.

Semnalizarea şi mobilarea traseului turistic care leagă oraşul Covasna de obiectivele de interes cultural istoric, printre care şi Cetatea Zânelor, este unul dintre obiectivele pe care Asociaţia ARA intenţionează să le realizeze în anul 2007. Ca acţiune premergătoare unei intervenţii planificate la nivel urban, care să semnalizeze prezenţa obiectivelor şi să le înscrie într-o reţea de circuite turistice, Asociaţia ARA, în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, a depus o propunere - sub forma unei schiţe de proiect - la Primăria municipiului Covasna.