Cristian Olariu

Portretul lui Decebal, realizat la iniţiativa Fundaţiei Europene Drăgan pe Clisura Dunării (la circa 1000 m de Mănăstirea Mraconia) reprezintă un exemplu tipic de amatorism şi propagandă in favoarea ideii "dacismului". Modelul pentru realizarea sa l-a constituit cel mai probabil Mount Rushmore din S.U.A., unde avem portretele celor mai reprezentativi preşedinţi din istoria S.U.A.

De altfel, complexul din zona Mraconia este (probabil) exemplul clasic al amatorismului unor aşa-zişi cercetatori aparţinători curentului protocronist, de multe ori dus până la extreme. Nu doar chipul lui Decebal, care nu reflecta in nici un fel portretul regelui dac de pe Columna, ci si diferitele placi comemorative sau indicatoare (de genul: "Dacia romană 1000 m") dau dovada clara a amatorismului de care au dat dovada autorii proiectului.

Şi alte exemple în acest sens prezintă in fapt o imagine stilizată a lui Decebal, ce face apel în special la mândria naţională. Statuia ecvestră a regelui dac de la Deva sau bustul de la Timişoara se inscriu pe linia propagandei naţionale (nu neapărat promovată de către autorităţile comuniste, ci şi anterior acestora). În aceeaşi ordine de idei, se face apel (şi) prin aceste mijloace la structurarea unei identităţi culturale şi politice care pune accent pe figurile iluştrilor înaintaşi, tehnică îndeosebi folosită în Europa secolului al XIX-lea şi apoi în perioada interbelică. Pe aceeaşi linie se înscrie şi crearea unui portret (în fapt total imaginat) al lui Burebista, folosit mai ales în ultima parte a regimului communist şi în epoca postrevoluţionară, inclusiv de către partide politice.

Rezumat al comunicării care a fost prezentată la A.R.A. 10 - aprilie 2009

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autori