Cristina Crăciun

Analiza drumurilor antice care prin teritoriu, legau zona Troesmis de celelalte zone din Moesia inferior (sau Scythia), se bazează în principal pe fotointerpretarea imaginilor aeriene, satelitare sau ortofotoplanurilor, având ca punct de plecare restituirea propusă de Al.S.Ştefan.

Traseul celor zece drumuri identificate pe fotografiile aeriene cu punct de plecare din zona platoului Igliţa sunt marcate în plan până la distanţe ce depăşesc 10-12 km.în direcţiile Măcin, Suluc, Greci (dealului Caraba, punctul La Ploch), Traian, Cerna Mircea Voda, Praporgescu, Horia, iar de aici mai departe până la limitele naturale ale Dobrogei maritime, respectiv zona Mihai Bravu-Satu Nou. Imaginile aeriene reconstituie drumul antic de pe cursul superior al Taiţei- malul stâng, respectiv Satu Nou, Izvoarele, Căprioara, Hamcearca, Nifon şi conexiunile acestuia cu Luncaviţa şi respectiv Niculiţel-Noviodunum, prin Valea Teilor.

Pe traseul Troesmis - Enisala, punctele importante ale reţelei rutiere sunt fortificaţiile de Izvoare, dar mai ales cea de la Satu-Nou-Mihai Bravu.

Se argumentează datarea anterior secolului al III-lea pentru castrul de la Mihai Bravu, pe baza următoarelor argumente:

- analiza planimetriei (incintă rectangulară cu colţuri rotunjite şi turnuri de colţ la interior);

- desfăşurarea tramei rutiere generată din acest punct aflat la vărsarea Taiţei în lacul Babadag pe direcţia vest (către Izvoarele Nifon şi Mihai Bravu-Horia);

- convergenţa drumurilor de pe partea sud-estică a lacului Babadag (dinspre Enisala -Babadag şi Lunca -Visterna-necropola getică de epocă romană Enisala) în acest punct;

- controlul tramei rutiere de la nord de vărsarea Teliţei în lacul Babadag, Satu Nou-Cataloi - spre Noviodunum, Dealu Roşu-sud Randunica-Agighiol-Beştepe-Salsovia şi respectiv Agighiol-Iazurile-Sarinasuf-Plopul-Murighiol.

Tronsonul Mihai Bravu- Enisala este complet reconstituibil pe fotografiile aeriene, iar în cazul Enisala, drumul conduce către locaţia eventualului port (roman, romano-bizantin sau medieval).

Indicii de microrelief ne determină să bănuim existenţa unui drum antic în zona est Zebil- vest Sarichioi, care se intersectează cu şirul de tumuli cu direcţia nord-vest de la Sarichioi către Agighiol , ceea ce ar presupune un drum de legătură identic celui sud vestic Babadag -Enisala şi pe malul opus, ca drum de legătură pe la capătul limanelor fluviatile ale lacului Babadag cu malul estic al Razelmului.

Dezvoltarea reţelei de drumuri din Dobrogea a fost obiectiv influenţată de evoluţia înstăpânirii romane în Dobrogea, începută prin anexarea oraşelor greceşti şi controlul restului teritoriului prin intermediul regatului clientelar trac. Este logic să admitem că prima organizare a căilor de comunicaţie s-a făcut plecând de la reţeaua de drumuri a coloniilor, asociate interesului roman prin politicile bine exersate ale favorizării sau competiţiei (horothesia histriană etc). Primă fază de organizare a unui sistem de comunicaţii rutiere trebuie presupusă odata cu atestarea epigrafică sau arheologică a primelor elemente militare în nordul Dunării, la Troesmis, Aegyssus; Noviodunum, probabil şi Salsovia, în.timpul dinastiei flaviene. Cu toate precauţiile impuse de intensitatea diferită a cercetării arheologice pe un areal atît de mare se subliniază că descoperirile monetare imperiale romane anterioare sec.2 jalonează la nord de valea Carasu traseul M.Kogălniceanu-Targusor-Slava Rusă şi Sălcioara-Enisala-Dunavăţul de Jos. La nord de Babadag, descoperirile se grupează pe valea Taiţei (Izvoarele şi Hamcearca) şi valea Teliţei (Teliţa-Amza), şi de aici, mai departe către Niculiţel. Schema rutieră începută de dinastia flaviană a corespuns cu atât mai mult organizării Moesiei inferior din timpul lui Traian (orientată pe controlul bazinul Siretului şi nordului pontic), suportând modificări după 118 şi mai ales in a doua jumătate a sec. al II-lea (datorită importanţei sporite a drumului de pe litoral). In sec. al IV-lea - al VI-lea, poate chiar anterior, locul de placă turnantă al sistemului rutier din nordul Dobrogei se mută la Slava Rusă, la graniţa dintre microzonele geografice din această parte a Scythiei, şi care, prin poziţia sa, era, asemeni cetăţilor de la Tropaeum Traiani şi Ulmetum, un releu pe direcţia est-vest între fortificaţiile de pe Dunăre şi cele de pe litoral.

Rezumat al comunicării care a fost prezentată la A.R.A. 10 - aprilie 2009

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autori