Florești: Palatul Cantacuzino

Micul Trianon de la Florești

 

1840-1842: Grigore Cantacuzino construieşte în comuna Floreşti un conac, ce adăposteşte astăzi sanatoriul TBC.

1911: George Grigore Cantacuzino începe construirea palatului de la Floreşti, proiectat de arhitectul Ioan D. Berindey.

1913: George  Grigore Cantacuzino încetează din viaţă înainte ca palatul să fie finalizat (mai trebuiau realizate doar decoraţiunile interioare).

1914: Izbucneşte primul război mondial; ocupanţii germani jefuiesc palatul, furând chiar şi tabla de cupru a învelitorii; se declanşează astfel procesul de degradare atât al plafonului de la etaj cât si al interioarelor. Deşi poseda la Floreşti peste 1150 de hectare, Mihail Cantacuzino nu mai este dispus să continue lucrările de amenajare pentru interioarele palatului, preferând să se retragă la palatul din Bucureşti.

1948: Ca urmare a naţionalizării, palatul este jefuit de localnici care îl distrug în încercarea de a sustrage grinzile metalice ale planşeelor şi cărămida, în vederea refolosirii lor ca material de construcţie. Sunt realizate numeroase filme cu scene de război care degradează şi mai mult palatal. Impresionat de palat, Nicolae Ceauşescu doreşte să îl renoveze şi să îl transforme într-un parc de vânătoare prezidenţial.

1989: Este realizat un proiect de amenajare a unui hotel în vechiul palat de către arhitectul Călin Hoinărescu în vederea integrării lui în circuitul turistic.

2005: Nici un proiect de restaurare nu este demarat timp în care palatul continuă să se degradeze.

 

Bibliografie: Dorin Ion, Castele, palate și conace din România, București, 2002

 

Text și fotografii: Ștefan Cristescu