SCRISOARE DESCHISǍ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI
DOMNULUI KLAUS IOHANNIS
Patrimoniul Cultural al României este amenințat astǎzi de o decizie privind amânarea introducerii pe Lista Patrimoniului Mondial a sitului istoric de la Roşia Montanǎ. Aceastǎ decizie este luată de către Guvernul României (prin Ministrul Culturii şi Identității Naționale), care acționeazǎ în sens contrar protejǎrii Patrimoniului Cultural Național şi prin aceasta poate aduce grave prejudicii pǎstrǎrii identitǎții naționale a poporului român.
Ne adresǎm Dumneavoastrǎ, Domnule Preşedinte, ca reprezentant al Statului şi vǎ aducem la cunoştințǎ urmǎtoarele:
Roșia Montană este un sit istoric care conține valori de patrimoniu universale. Cu toate acestea lupta pentru salvarea acestui sit de la actul de genocid cultural pregǎtit de o companie canadianǎ de minerit (RMGC) prin proiectul de exploatare minierǎ la suprafațǎ cu cianuri a durat mulți ani şi a scos la ivealǎ, printre altele, o întrebare fundamentalǎ rǎmasǎ pânǎ astǎzi fǎrǎ rǎspuns: cum a fost posibil sǎ i se permitǎ unei companii private sǎ se instaleze la Roșia Montană și să confiște viața comunității și patrimoniul cultural (și universal!) fără să fi primit în prealabil vreun aviz pentru proiectul său fictiv? Aceasta într-o țarǎ în care monumentele şi siturile cu valori istorice erau protejate împotriva distrugerii, cel puțin oficial, de cǎtre însuşi apǎrǎtorul prin definiție al Patrimoniului Cultural Național, Statul Român, prin Lista Monumentelor Istorice, în care Roșia Montanǎ (Alburnus Maior) a fost introdusă încǎ din anul 1992!
La ora actualǎ recunoaşterea internaționalǎ a valorii universale a patrimoniului cultural de la Roșia Montanǎ, un pas esențial pentru salvarea acestui sit de la distrugere, pǎrea a fi ajuns la final prin introducerea sitului în Lista Patrimoniului Mondial a UNESCO. În acest scop, verdictul oficial al organizației de specialiști ai UNESCO a fost pronunțat: situl istoric minier Roșia Montană are valoare culturală universală, iar această valoare se aflǎ în pericol şi trebuie de urgență protejată [1]
La sfârşitul acestei luni urmeazǎ anunțarea oficialǎ a Listei Patrimoniului Mondial - UNESCO.
Dar ce face Guvernul României? Prin actualul Ministru al Culturii şi Identității Naționale solicitǎ UNESCO amânarea introducerii dosarului Roşiei Montane pe Lista Patrimoniului Mondial!
Pretextul invocat pentru cererea de amânare este existența procesului de arbitraj de la Washington prin care compania Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) solicită Statului Român despăgubiri de 4 miliarde dolari, pentru a nu se fi ținut de cuvânt prin emiterea unor legi favorabile companiei - adică a unor legi favorabile mineritului cu cianură pe un sit istoric românesc de valoare culturală universală!
Acet pretext este fals şi mistificator: procesul de arbitraj era deja pe rol în momentul în care dosarul Roșiei Montane fusese înaintat de Statul Român către UNESCO cu solicitarea expresǎ a introducerii sitului în Lista Patrimoniului Mondial. Mai mult decât atât, dacă situl Roșiei Montane va fi clasat pe Lista Patrimoniului Mondial acest lucru va pleda în favoarea Statului Român în cadrul procesului de arbitraj! Dar poate Statul Român nu doreşte să câştige procesul de la Washington!? Guvernul Dăncilă induce ideea falsă şi aberantă cǎ respectându-şi în fapt angajamentele internaționale și legile proprii prin promovarea patrimoniului de la Roșia Montanǎ în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO ar pune în pericol șansele Statului Român la curtea de arbitraj de la Washington, în fața RMGC. Această pseudo-argumentație este o insultă la adresa inteligenței oricărui om de bunăvoință şi nu arată decât că Ministerul aşa zis al Culturii şi Identității Naționale, sprijinǎ de facto interesele RMGC în sus-numitului proces de arbitraj.
Prin cererea de amânare a dosarului Roşia Montană de pe agenda de clasare pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, Guvernul Dăncilă, prin Ministerul Culturii care se vrea şi al Identitǎții Naționale, îşi suspendǎ deliberat dreptul suveran de a proteja patrimoniul construit şi natural şi prin aceasta însăși Istoria țării.
Fuga de răspundere este în prezent singura constantă în atitudinea Guvernului Dăncilă față de patrimoniul cultural şi istoria României, Roșia Montană fiind doar unul dintre cazuri. Ministerul Culturii încearcǎ sǎ transfere altor instituții, CSAT și Preşedintelui României, responsabilitatea care legal îi revine acestui minister. Astfel, deși conform legilor Statului Român și conform Convenției privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, pe care Statul Român a semnat-o și inclusiv conform Strategiei Naționale de Apărare pentru 2015-2019 [2] în care se stipuleazǎ cǎ promovarea identităţii naționale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural este obiectiv național de securitate, în mod şocant nu introducerea sitului pe lista UNESCO este subiect de discuție în sedința CSAT, ci dimpotrivă, cum să fie amânat acest dosar transmițând mesajul că „obiectivul național de securitate" al României poate suferi amânări în vederea soluționării unui proces privat.
Amânarea includerii în Lista Patrimoniului Mondial priveazǎ Roşia Montanǎ de protecție urgentǎ împotriva propriei dispariții ca sit de valoare universală şi este o crimă la adresa Poporului Român, comisă de către însuşi Statul Român. [3]
Stimate Domnule Preşedinte,
Ca reprezentant al Statului Român şi implicit ca apǎrator al identitǎții cultural istorice a țǎrii, vǎ rugǎm să apǎrați patrimoniul neprețuit al Roşiei Montane susținând în continuare inițiativa UNESCO de a introduce acest sit în Lista Patrimoniului Mondial. Prin urmare vǎ rugǎm să împiedicați, prin mijloacele legale pe care le aveți la dispoziție, derapajul de la rolul fundamental pe care Ministerul Culturii și Guvernul îl au în raport cu patrimoniul țării. Decizia de amânare a introducerii Roșiei Montane pe Lista patrimoniului Mondial UNESCO este iresponsabilă față de poporul român și jignitoare pentru imaginea României în lume.
dr. Monica Mǎrgineanu Cârstoiu
C.Ş.I Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" (Preşedinte ARA)
prof. dr. Dan Mohanu
Universitatea Națională de Arte (Vicepreşedinte ARA)
dr. Virgil Apostol
C. Ş.III Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" (Secretar ARA)
prof. dr. Ion Piso
Universitatea Babeş-Bolyai (Preşedinte al Fundației Culturale Roşia Montană)
arh. Șerban Țigănaș
Președinte Ordinul Arhitecților din România
arh. Șerban Sturdza
Vicepreședinte executiv Fundația Pro Patrimonio
arh. Raluca Munteanu
Fundația Pro Patrimonio
[1] http://whc.unesco.org/archive/2018/whc18-42com-8B-en.pdf
[2] http://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf
[3] Raportul Comisiei pentru Situri Istorice și Patrimoniu Construit, publicat în 2009 vă este bine cunoscut: „Cazul Roşia Montană exemplifică în cel mai înalt grad posibilitatea de atingere a securităţii naţionale prin distrugerea patrimoniului subteran şi suprateran. Pe plan internaţional, demararea proiectului de exploatare a aurului (aflat deocamdată în stare de suspendare) va arăta că statul român nu îşi respectă propriile legi şi cu atât mai puţin angajamentele internaţionale în numele unei investiţii economice prezentate în mod abuziv drept unica variantă pentru o dezvoltare durabilă."
