PROTECŢIA MONUMENTELOR ANTICE. STUDIU DE CAZ: ARGAMUM

Ştefan Bâlici

Orice demers care are ca finalitate protecţia, restaurarea şi în ultimă instanţă valorificarea pe multiple planuri a unui monument -obiect sau ansamblu- trebuie să urmărească o traiectorie procedurală a cărei primă etapă, cercetarea, conduce la decelarea feluritelor categorii de valori care susţin sau reafirmă statutul de monument al subiectului şi fundamentează strategia de punere în valoare a acestuia.

I. Valori

În cazul analizat - cetatea Argamum - pe lângă valorile istorice, arheologice şi arhitecturale, care au determinat iniţierea cercetării sistematice a sitului, pentru o strategie coerentă de exploatare a acestuia, trebuie avute în vedere şi valorile ce decurg din contextul teritorial particular.

Includerea sitului în teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării are ca efect direct dublarea statutului de zonă protejată de care beneficiază acesta, cu consecinţe importante: posibilitatea controlului şi restricţionării accesului pe teritoriul rezervaţiei; posibilitatea de a beneficia de sursele de finanţare ale Rezervaţiei Deltei prin iniţierea de studii şi cercetări interdisciplinare; posibilitatea de a capta un anumit segment din turiştii atraşi de Delta Dunării.

Specificul cultural al satelor din vecinătatea sitului, cu o viaţă comunitară bazată pe activităţi tradiţionale -pescuitul, agricultura (la scara mică a proprietăţii individuale), creşterea animalelor-, cu structuri etnice aparte şi cu un important fond construit tradiţional conservat, poate contribui la succesul integrării zonei într-un circuit de vizitare.

II. Schiţă de strategie de protecţie şi punere în valoare a sitului

Valorificarea prin turism cultural, precedată de intervenţii la nivelul infrastructurii precum şi de un program de conservare/restaurare/protecţie şi amenajare a sitului, presupune integrarea într-un circuit, care poate lega întreaga serie de colonii greceşti de pe ţărmul pontic românesc începând cu Callatis şi continuând cu Tomis şi Histria, sau se poate limita la teritoriul judeţean, în care Argamum este cel mai important sit arheologic antic. Legat de turismul cultural şi condiţionat de rezultatele activităţii de cercetare a sitului, se poate amenaja un mic muzeu pentru expunerea elementelor de inventar arheologic şi arhitectural, dotat şi cu spaţii pentru conferinţe, completându-se astfel gama de activităţi propuse vizitatorului.

Valorificarea prin turism cultural se completează cu cea ambientală şi de loisir. Rezervaţiile învecinate [Insula Popina, microrezervaţie naturală, Periteaşca-Leahova, rezervaţie ornitologică] precum şi coasta vestică a lacului Razelm atrag, prin varietatea şi specificitatea florei şi faunei, atât turişti ocazionali cât şi cercetători şi exploratori, fie ei biologi, zoologi, botanişti, ornitologi, geologi sau geografi. Acest potenţial poate fi exploatat prin organizarea, în aria analizată, a unor tabere şi manifestări de specialitate. În aceeaşi categorie a valorificării ambientale se înscrie şi organizarea de tabere / concursuri / întâlniri / comunicări legate de pescuit, vânătoare, sau doar de drumeţii. Ambele categorii de valorificare prin turism, cultural şi ambiental, pot fi aplicate în paralel, sau simultan, prin organizarea de excursii în Deltă, cu „escale” pentru vizitarea obiectivelor istorice din zonă.

La intersecţia celor două domenii anterioare, potenţialul satelor vecine trebuie avut în vedere pentru organizarea diferitelor circuite/oferte turistice. În Jurilovca, pe lângă posibilitatea de reabilitare a spaţiilor de cazare existente, se poate organiza o reţea de primire a turiştilor în gospodăriile individuale, având în vedere numărul mare de astfel de gospodării tradiţionale păstrate nealterate, datorită enclavizării culturale.

Pe lângă intervenţiile amintite, trebuie organizată o reţea de semnalizare a prezenţei obiectivului, la nivel local, judeţean şi chiar naţional, prin publicitate în mass-media, în spaţii comunitare urbane şi pe şosele. Contractele cu agenţii de turism, cu organizaţii ştiinţifice şi culturale pot asigura o funcţionare economică continuă a sitului.

La un nivel mai restrâns, dar condiţionând aplicabilitatea măsurilor şi programelor deja amintite, intervenţiile directe asupra sitului se situează pe două planuri. Primul, cel al structurii urbane, presupune evidenţierea prin culoare şi textură a elementelor sale componente, şi se constituie ca bază pentru amenajarea unui circuit de vizitare a sitului, care să cuprindă şi zonele extra murane - necropola şi bazilica. Intervenţiile la nivelul obiectului vor urmări prezentarea fiecărei structuri în modul cel mai sugestiv faţă de spaţialitatea, morfologia şi funcţionalitatea sa.

Revenind la cercetarea ştiinţifică, activitate esenţială pentru valorificarea sitului, atât culturală cât şi economică, în prezent aceasta se desfăşoară în condiţii restrictive, necesitând o organizare riguroasă şi o serie de amenajări şi construcţii specifice - spaţii de cazare, ateliere, depozite, laboratoare - şi o ameliorare a dotării tehnice şi logistice.

Comunicare prezentată la A.R.A. 1 – aprilie 2000