Bucureşti - Starea patrimoniului arhitectural interbelic

Ana Maria Hariton

Modernismul anilor ‘30 a constituit subiectul a numeroase lucrări de cercetare şi investigaţii arhitecturale, fiind considerat în unanimitate curentul cu o influenţă definitorie asupra imaginii Bucureştiului. Intervenţiile arhitecturale, construcţii izolate sau mari ansambluri unitare (dintre care cel mai important este bulevardul Bălcescu-Magheru) sunt rezultatul racordării depline a generaţiei de arhitecţi români la căutările formale şi funcţionale ale modernismului.

Dacă preluarea modelului formal al eclectismului, la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX are loc cu un uşor decalaj, de data aceasta poziţia arhitecturii bucureştene este una de frunte, constituindu-se ca un aport semnificativ în cadrul Mişcării Moderne. Lucrările lui Marcel Iancu, Horia Creangă, Duiliu Marcu sunt exemple de referinţă ale noului curent. Modernismul românesc, reprezentat de numeroasele exemple ale arhitecturii bucureştene, este momentul de deplină participare al arhitecturii româneşti la cultura europeană. O serie de factori converg la realizarea acestui moment de excepţie: progresul legislaţiei în domeniul construcţiei de locuinţe, evoluţia tehnologiilor constructive, viziunea investitorilor dispuşi să investească în imobiliar, pentru a evita pericolul devalorizării în timpul crizei financiare. Privit de marele public ca o expresie a civilizaţiei şi confortului, modernismul devine dominant în Bucureşti şi creează noua imagine a unei capitale moderne.

Dacă pentru imobilele administrative impunătoare, situaţia actuală nu prezintă nici un fel de probleme majore, în cazul unei bune părţi a imobilelor de locuinţe starea fizică este deplorabilă. Rezultată din consecinţe ale regimului de proprietate, situaţia tinde să pericliteze un patrimoniu deosebit de valoros. Procedurile de reabilitare termică, întreprinse fără respectarea riguroasă a imaginii faţadelor (materiale de finisaj, tâmplării, detalii de arhitectură) pot constitui la rândul lor un factor important de risc. Comunicarea îşi propune să analizeze posibilităţile de clasare şi modalităţile de intervenţie prin comparaţie cu practicile curente europene.

Rezumat al comunicării care va fi prezentată la A.R.A. 11 – aprilie 2010

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autori