Patrimoniu comunitar şi comunităţi patrimoniale în sudul Transilvaniei

(cazuri extreme în sudul Transilvaniei)

Ovidiu Daneş

Ceea ce interesează în cercetarea noastră este suprapunerea paradoxală între informaţie şi eveniment, între muzeu perceput ca şi comunitate patrimonială şi sat – patrimoniu comunitar, pentru a putea degaja o privire actuală asupra istoriei satului românesc. Cheia cea mai potrivită în acest context este de a revizita cu ochi critici cele două substantive care definesc cultura contemporană: MUZEU si PATRIMONIU.

Între muzeu şi patrimoniu, două substantive care definesc una din utopiile „cetăţeanului universal”, diferenţele semantice sunt uriaşe, chiar dacă formal modul lor de operare este oarecum similar. Muzeul în modernitate a trecut în categoria substantivelor proprii, iar patrimoniul a devenit un concept. Ambele sunt după expresia lui Bernard Deloche, obiectul unei noi religii, profane, o religie privată, de salon.

Rezumat al comunicării care va fi prezentată la A.R.A. 11 – aprilie 2010

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autori