Proiectul Arheologic Noviodunum 2000.

Aspecte privind locuirea bizantină şi medievală

Aurel Stănică

Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea

Complexul arheologic, identificat încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea ca aparţinând anticului Noviodunum, localizat la aproximativ 1 km de localitatea Isaccea, judeţul Tulcea, se compune din cetatea de pe promontoriul situat pe malul Dunării, în punctul Pontonul Vechi, cu o suprafaţă de aproximativ 12 ha, spaţiul de la sud şi est de zidurile de incintă, ocupat de o întinsă aşezare civilă, înconjurată cu trei linii concentrice de valuri şi şanţuri în partea de sud, cu o suprafaţă de aproximativ 45 de ha, la care se adaugă necropolele tumulare, de inhumaţie şi incineraţie din diferite perioade de locuire ale cetăţii.

În anul 1995 Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a înscris în programul de cercetare reluarea săpăturilor arheologice de la Noviodunum. Cercetările arheologice de la Isaccea-Noviodunum, desfăşurate prin proiectul Noviodunum 2000 (2000-2010), au evidenţiat pentru perioada bizantină şi medievală, o intensă locuire, confirmată de o consistentă depunere, care acoperă intervalul cuprins între secolele X-XIV, cu numeroase descoperiri ceramice, obiecte de podoabă şi de cult, unelte, materiale de construcţii, mii de monede etc.

Rezumat al comunicării care va fi prezentată la A.R.A. 12 - aprilie 2011

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autori.