Culele din Oltenia – posibile repere ale patrimoniului mondial UNESCO

Arh. Silvia Ileana Costiuc

Programul de studii academice postuniversitare – Restaurarea Monumentelor Istorice, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ”Ion Mincu”, Bucureşti

Prezentarea va evidenţia rezultatele cercetării din cadrul proiectului academic de restaurare româno-francez - Culele din Oltenia 2010-2011, coordonat de către doi dintre profesorii de la Centrul de Studii Avansate în Istorie şi Conservarea Monumentelor Istorice din Chaillot: Ştefan Mănciulescu – Arhitect-şef al Monumentelor Istorice pentru Departamentele Corrèze, Haute - Loire, Franţa şi Florence Babics – architecte du Patrimoine. În cadrul proiectului echipa din care fac parte a încercat să evidenţieze importanţa culelor din Oltenia ca reţea pentru patrimoniul mondial şi să continue cercetarea în vederea înscrierii acestora în lista patrimoniului mondial UNESCO.

În octombrie 2010, cei 12 participanţi au întocmit relevee detaliate culelor din Groşerea, Curtişoara şi Măldăreşti şi s-au vizitat, fotografiat, schiţat alte monumente istorice sau localităţi din apropiere. A urmat cercetarea documentară referitor la întreaga reţea de cule din Oltenia. Rezultatul a fost un inventar al culelor dispărute şi actuale, istoricul lor, regimul de proprietate actual, istoricul proprietăţii, funcţiunea actuală, regimul de protecţie, starea fizică, fotografii istorice şi piese desenate. Din bibliografie lipsesc în general date despre parcelă, anexe, gospodării şi împrejmuiri. Au fost deduse şi figurate posibile variante de ţesere a zidurilor din cărămidă la Groşerea şi Curtişoara, în funcţie de dimensiunile cărămizilor şi grosimea zidurilor şi au fost consemnate detalii de construire. S-au realizat relevee de patologie pentru cula din Groşerea şi cea din Curtişoara. După identificarea armelor folosite în perioada de apariţie şi răspândire a culelor, au fost realizate planşe balistice la cele două cule, sub îndrumarea unui profesor de la Centrul de Studii Avansate în Istorie şi Conservarea Monumentelor Istorice din Chaillot, expert în arme vechi şi fortificaţii. Au fost realizate planul de situaţie al culei din Groşerea şi planul ansamblului extins de la Măldăreşti. Au fost localizate pe harta întregului teritoriu de răspândire de la nordul Dunării – culele existente şi dispărute găsite în bibliografie, împreună cu turnurile unor mânăstiri despre care se presupune că au făcut parte din aceeaşi reţea de apărare, turnurile de veghe din aceeaşi perioadă, castrele romane şi aşezările dacice.

Culele rămase sunt în procent mai mic decât 25% din cele menţionate în bibliografie, multe în stare de pre-colaps. Se află la distanţă faţă de localităţi făcând accesul dificil, suprafeţele celor abandonate sunt foarte mici iar lumina naturală nu pătrunde la primele două caturi. Costurile cercetării sunt ridicate, din cauza amplasării pe un teritoriu extins.

Pentru înscriere în lista UNESCO este necesară crearea unui grup de monitorizare, acţiune şi management împreună cu proprietarii, administraţia locală şi instituţii interesate. Prima acţiune care se împune ar fi intervenţia de urgenţă în cazul culelor aflate în stare de pre-colaps. Următorul pas ar fi găsirea unor resurse financiare pentru cercetări, proiecte şi execuţii. În paralel se poate întocmi dosarul pentru înscrierea în lista UNESCO. Ar fi indicată găsirea unei echipe de cercetători din Balcani pentru a stabili dacă reţeaua culelor poate fi extinsă dincolo de graniţele actuale ale României. Este necesară continuarea cercetărilor pe teren şi la arhivele locale. În acelaşi timp este necesar un proiect de ansamblu pentru reabilitarea întregii reţele şi de management al acestora pe termen lung.

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autor.

A.R.A. 13 - aprilie 2012