Ruine ale celui de-al doilea razboi mondial, arheologie si memorie:

despre politica gestionarii patrimoniului cultural in Romania post-comunista

Alexandru Dragoman

Prezentarea mea porneste de la premisa ca arheologia nu descopera trecutul, ci se ocupa de memorie. Urmandu-l pe Laurent Olivier, consider ca vestigiile arheologice constituie “memoria materiala” a trecutului si reprezinta unul dintre tipurile de memorie prin care trecutul continua sa existe in prezent, alaturi de “memoria psihica a trecutului” (i.e. marturiile si traditiile colective ce comemoreaza locuri sau evenimente ale trecutului) si memoria scrisa (i.e. sursele scrise sau mentiunile istorice). Drept urmare, in comunicarea de fata, analiza arheologica a cazematelor din cel de-al doilea razboi mondial nu urmareste o mai buna cunoastere a evenimentelor, ci manierele in care materialitatea cazematelor contine in prezent memoria conflictului ce le-a dat nastere. Voi incerca sa arat ca analiza materialitatii cazematelor poate duce la obtinerea unei imagini diferite de cea promovata de discursul dominant/oficial.

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autor.

A.R.A. 13 - aprilie 2012