Câteva aspecte referitoare la datarea bisericii “Sfântul Nicolae”

din Izvoru de Sus, jud. Argeş

arh. Constantin Bogdan STANCIU

Moşia Izvoru – menţionată în documente încă din vremea lui Neagoe Basarab, când trece din stăpânirea mănăstirii Glavacioc în posesiune boierească – devine, cel mai devreme în secolul al XVI-lea, moşie a boierilor Ştirbei, trecând apoi, în proprietatea familiilor Colfescu şi Perticari.

Din curtea boierească se mai păstrează, pe lângă pivniţa vechiului conac – peste care s-a construit, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, o nouă casă – capela, astăzi biserică parohială, aflată într-o stare avansată de degradare.

Locaşul, clasat ca monument istoric încă din anii ’30, are o istorie neclară. Izvoarele prezintă date contradictorii, o parte dintre surse sugerând că biserica a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVII-lea – ceea ce reiese şi în urma studiului tipologic – în vreme ce altele indică faptul că edificiul a fost ridicat la începutul secolului următor, ipoteză confirmată şi de documentele epigrafice.

Rezumat prezentat în forma trimisă de către autor.

A.R.A. 13 - aprilie 2012