ComerŢul bucureŞtean Între 1830 Şi Începutul celui de-al doilea rĂzboi mondial

Petru Mortu

Lucrarea prezintă evoluţia comerţului de tip alimentar în perioada menţionată, la aceasta adăugându-se o analiză amănunţită a „Câmpului Moşilor” şi proiectării Halelor Obor, pentru intervalul de timp cuprins între 1900 şi 1935.

Autorul distinge trei etape cronologice după cum urmează: până la 1830, 1830-1866 şi 1866-1921 (an în care apare un nou plan de sistematizare al Bucureştiului).

La 1830 exista un nucleu comercial central, în centrul actual al Bucureştiului, format din trei târguri: Târgul dinăuntru, Târgul Cucului şi Târgul de Sus. Paralel cu unificarea acestora într-un unic centru comercial se dezvoltă în afara oraşului Târgul Moşilor. Legătura dintre acestea două era asigurată de o „uliţă” (azi calea Moşilor), o cale cu caracter comercial. Odată cu mărirea oraşului târgul este integrat în interior, ajungând pe actualul amplasament în timpul lui Grigore Ghica IV.

Odată cu introducerea Regulamentelor Organice (Legea pentru curăţenia şi altele ce privesc sănătatea oraşului) se vor stabili unele spaţii speciale pentru comerţ, şi anume patru mari pieţe în afara oraşului (Calea Şeban Vodă, încă neidentificat, Podul Colţei, Podul Mogoşoaiei, Târgul din afară) şi şase pieţe de distribuţie a produselor, în interiorul oraşului (trei fiind realizate: Piaţa Amzei, Piaţa Herească şi Hala Traian). În acelaşi timp hanurile erau clasificate în două categorii: negustoreşti (pentru toptangii, cum era, de exemplu, Hanul lui Manuc) şi de barieră (pentru comercianţi, care veneau să vândă în capitală, fiindu-le permis accesul în oraş după plata vămii).

După 1866 apar noi idei privind distribuţia comercială în teritoriu; apar târgurile cu caracter temporar şi se trece la un comerţ civilizat de tip hală (sunt construite Hala Amzei, Hala Traian).

Progresul tehnic şi noile inovaţii (calea ferată) vor influenţa radical modul de desfăşurare a comerţului, ca şi aspectul general al oraşului. Apar gările (de Nord, Filaret, Cotroceni) şi odată cu ele spaţiile de depozitare (specializate). Legătura între depozite se făcea pe calea ferată (de exemplu, între depozitele de la marginea oraşului, Abator, aflat în sud, şi centru legătura se realiza pe linia ferată, construită pe malul drept al Dâmboviţei). Un caz particular de astfel de depozit a fost Hala Obor construită pe calea Moşilor (pe un teren al primăriei, după ce iniţial fusese propusă zona Sebastian).

Comunicare prezentată la A.R.A. 2 – aprilie 2001

Rezumat realizat, pe baza Jurnalului A.R.A., de domnişoara Adriana Panaite