Fosta mĂnĂstire Mera, judeŢul Vrancea.

EvoluţiE arhitectonică şi conceptul de restaurare

Emil Lupu, Aurel Ioan Botez

Comunicarea celor doi specialişti a adus în faţa celor prezenţi rezultatele unei cercetări necesare restaurării unui fost ansamblu monahal, mânăstirea Mera, jud. Vâlcea. Acesta era de plan patrulater, în centru aflându-se biserica.

Rezultatele cercetărilor arheologice din anii 1999-2000 se adaugă celor din anii anteriori (1974, 1976, 1998) completând astfel datele deţinute despre evoluţia constructivă a aşezământului, şi, totodată, importante în procesul de restaurare a acestuia.

Sondajele din 1999-2000 au vizat zona vechii stăreţii, unde stratigrafic au fost identificate clădiri ce au funcţionat anterior acesteia. De asemenea, în zona cimitirului vechi, de secol XVII au fost observate urmele unei biserici mai vechi de lemn. În forma sa actuală aşezământul datează din vremea lui Antioh Cantemir (1705-1707).

Cercetările arheologice au scos în evidenţă numeroasele intervenţii ulterioare, între care ca o noutate semnalăm existenţa la un moment dat a unui pod ridicător.

Principiile de restaurare adoptate au fost următoarele:

· Elementele de consolidare disimulate

· Restaurarea îngrijită a paramentelor

· Marcarea intervenţiilor moderne

· Folosirea de materiale adecvate.

Ceea ce ni se pare demn de remarcat este că cercetarea celor doi specialişti a fost una model, căci colaborarea armonioasă dintre arhitect şi arheolog a dus la luarea deciziilor potrivite pentru proiectele de consolidare şi restaurare, fiind, totodată, atinse toate scopurile cercetării (s-a propus cercetarea integrală a zonei, deci şi a necropolei, pentru a avea rezultate cât mai complete).

Comunicare prezentată la A.R.A. 2 – aprilie 2001

Rezumat realizat, pe baza Jurnalului A.R.A., de domnişoara Adriana Panaite