PROPUNERI DE INTERVENŢIE ÎN SITURI ARHEOLOGICE

Virgil Apostol, Ştefan Bâlici

Atitudinea faţă de un monument trebuie să se încadreze în limitele de înţelegere şi percepţie a imaginii moştenite. Obiectul conservat impune soluţia de arhitectură şi exclude posibilitatea unor ipoteze nefundamentate.

Propunerile prezentate urmează linia intervenţiilor prin diferenţieri clare la nivel de limbaj între vechi şi nou. De asemenea, dialogul trebuie instituit nu numai între existent şi ceea ce este introdus ci şi asupra imaginii moderne rezultate şi situl cu valenţe istorice.

Proiectul de restaurare al bazilicii cu Umgang de la Argamum este generat de informaţiile desprinse din cercetarea arhitectural-arheologică şi de încadrarea în tendinţele de organizare a ansamblului schiţate în comunicarea PROTECŢIA MONUMENTELOR ANTICE. STUDIU DE CAZ : ARGAMUM –A.R.A. 1 - 2000¹.

Premise: Bazilica cu Umgang este păstrată la nivel de fundaţii şi, pe alocuri, tronsoanele din elevaţie nu depăşesc un metru înălţime. Zidurile sunt legate cu pământ în zona nartexului, navelor, capelei şi anexelor. Cea de-a doua etapă constructivă (o reparaţie importantă survenită probabil în urma unei prăbuşiri parţiale) cuprinde zona absidei şi este realizată din blochete de calcar legate cu mortar. Structura particulară a terenului puternic înclinat a determinat modul de distrugere al bazilicii: în zona nartexului a mai putut fi identificat nivelul de călcare (dale), structurile păstrate urmând apoi panta terenului şi ajungând ca în zona absidei să se situeze la o diferenţă de nivel de 2m.

Un element important înregistrat cu ocazia releveului arhitectural a condus la construirea ipotezei referitoare la diferenţa de nivel dintre nartex şi nava bazilicii: pe zidul nordic al navei laterale, în apropierea intrării în naos, se păstrau urmele tencuielii originare la un nivel inferior (aprox. 0.5m) celui al intrării. Corelarea adâncimii posibile a fundaţiilor interioare cu urmele de tencuială a determinat reconstituirea nivelului de călcare în naos.

Intervenţia: Urmăreşte evidenţierea calităţilor terenului şi adaptarea la morfologia actuală², sugerarea nivelului de călcare, diferenţierea elementelor fostului spaţiu de cult şi conservarea zidăriilor. Platforme metalice transparente (grătare metalice) urmăresc nivelul de călcare în nava laterală-sud sau merg paralel cu terenul în cealaltă colaterală. Naosul, conturat printr-o succesiune de platforme din lemn aşezate pe teren, este încheiat cu absida sugerată de o structură metalică semicirculară. De la nivelul acestor circulaţii suspendate sunt realizate legăturile cu capela sau prin intermediul unei scări elicoidale cu zidul de incintă din vecinătate. Pentru asigurarea reversibilităţii intervenţiei eşafodajele sunt proiectate din elemente conectate cu buloane şi sunt aşezate pe teren prin intermediul unor tălpi.

Atât zidurile legate cu pământ, cât şi cele cu mortar vor fi completate, în scopul protejării, cu maximum două-trei asize.

Conservare, Protecţie, Restaurare este un program arhitectural-urbanistic de valorificare a potenţialului sitului arheologic de la Murighiol-Cetatea Halmyris.

Cetatea de la Murighiol se găseşte pe unul din drumurile de acces în Delta Dunării, drum ce străbate judeţul Tulcea, paralel cu Braţul Sf. Gheorghe şi leagă puncte de importanţă culturală şi implicit turistică: Tulcea, Nufăru, Mahmudia, Murighiol, Dunavăţu de Sus, Dunavăţu de Jos.

Schiţă de strategie locală de protecţie şi punere în valoare:

Eficientizarea ansamblului poate cuprinde în primul rând valorificarea prin turism cultural cu servicii ce sporesc calităţile sitului. „Programul de conservare, restaurare şi punere în valoare a ansamblului istoric Cetatea Halmyris” a fost demarat şi aplicat sub forma unei construcţii de protecţie a instalaţiei termale şi restaurării unui bastion al porţii de vest. În cadrul acestui program, pe lângă operaţiunile punctuale, trebuie realizate trasee de vizitare care să sugereze structura transformată în timpul existenţei cetăţii, să ofere puncte de staţionare care să conţină afişaje explicative şi să fie astfel structurate încât să permită privirea directă asupra ansamblului ce va urma să fie vizitat. De asemenea extra muros pot fi amplasate diverse servicii: comerţ, alimentaţie publică, informaţii turistice, parcări, pentru turiştii interesaţi de sit sau doar de împrejurimi.

Premizele funcţionării unor astfel de dotări sunt: numărul mare de turişti care tranzitează zona spre Deltă, condiţiile deosebite oferite de agroturism în satul Murighiol şi nevoia de locuri de muncă. Serviciile enunţate, alături de panouri cu indicaţii, ar putea constitui ele însele un semnal. Situl trebuie semnalat şi la nivel judeţean şi naţional, prin afişaje pe drumul dinspre Tulcea, prin agenţii de turism, organizaţii ştiinţifice şi culturale, etc.

Materializarea acestor intervenţii este condiţionată de receptivitatea autorităţilor locale în realizarea unei infrastructuri (drum de apox.100m, alimentare cu apă, etc.) necesare funcţionării dotărilor şi a unei baze de cercetare care să adăpostească în condiţii optime specialiştii. În ceea ce priveşte eficientizarea bazei de cercetări arheologice, care funcţionează doar în perioada iunie - septembrie, o condiţie necesară este amenajarea unui spaţiu multifuncţional ce poate adăposti vara expoziţii, iar în timpul iernii manifestări de specialitate legate de cercetarea florei şi faunei caracteristice Deltei - specii de pasări migratoare care iernează aici.

Proiectul de reinundare a terenurilor agricole asanate în anii '80 va duce la restabilirea caracteristicilor originare ale amplasamentului şi va spori atractivitatea sitului analizat.

Intervenţie

Soluţia de restaurare urmăreşte conservarea şi consolidarea elementelor constructive păstrate in situ, evidenţierea detaliilor tehnice, realizarea unui traseu de vizitare care să asigure legătura între zonele cercetate ale sitului şi protecţia ruinei.

Intervenţii directe asupra componentelor ansamblului

Circulaţiile

- marcarea direcţiilor care păstrează traseele cardo/decumanus prin tratarea suprafeţei de călcare cu pietriş sau sfărâmătură de piatră.

- complementar evidenţierii elementelor reţelei stradale rezultate din cercetare, apare necesitatea unor circulaţii noi care să lege diferitele elemente ale sitului, constituindu-se într-un circuit de vizitare coerent şi practic. Mod de realizare: poteci din pământ bătut (cu amenajări locale acolo unde este necesar - trepte şi balustrade din lemn), punctate cu elemente de semnalizare vizuală a diferitelor obiective; traseu şerpuit, opus celui rectiliniu, ordonat, al elementelor vechi.

Incinta

- traseul incintei - marcat la nivelul solului, prin amenajarea unei circulaţii de vizitare, mărginită de un parapet simplu care, în zona turnurilor urmăreşte conturul exterior al acestora.

- poarta vestică - evidenţiere la nivelul pardoselii a elementelor aparţinând primei faze constructive, cu turnuri rectangulare; amenajarea spaţiului interior al porţii pentru expunerea materialului arheologic; acoperire cu velum, pe structură metalică;

- ansamblul porţii nordice - amenajarea unui spaţiu expoziţional acoperit, legat funcţional de propunerea de intervenţie asupra instalaţiei termale;

- în cazul turnurilor porţii intervenţia constă în reconstituirea nivelului circulabil de apărare şi a volumetriei; scara adosată turnului estic, completată cu o rampă metalică asigură accesul la acest nivel, de unde se deschide o perspectivă de ansamblu asupra întregii cetăţi şi a împrejurimilor.

Instalaţia termală

- pardoseala subsolului tehnic - completare cu pietriş în zonele al căror pavaj nu se păstrează; realizarea unor pile la un interax reconstituit pe baza elementelor existente;

- nivelul de călcare - reconstituit prin intermediul unei pasarele metalice sprijinită de pilele adăugate în subsolul tehnic;

- sistemul de încălzire al elementelor verticale - reconstituire didactică, pe o suprafaţă limitată, a placajului interior cu tegulae mamatae parţial tencuite;

- praefurnium - completare a arcului gurii de ardere; completare a suportului din lut ars al bazinului metalic; reconstituire a grătarului pentru cenuşă;

- reconstituire parţială, sugerată, a spaţialităţii interioare - structură metalică transparentă, suspendată de construcţia de protecţie;

- construcţie de protecţie - structură mixtă, cu elemente portante verticale şi elemente purtate orizontale din lemn lamelar , asamblate cu piese metalice şi rigidizate cu tiranţi; acoperire plată cu învelitoare din membrană hidroizolantă protejată cu un strat de pietriş şi montată pe astereală;

- legătura cu zonele adiacente:

- poarta de nord - pardoseală din pietriş în spaţiul dintre turnul estic şi instalaţia termală;

- tronsonul din stradă şi curtina învecinată la est - circulaţii din pământ bătut; trepte, parapeţi şi balustrade din lemn;

Intervenţii indirecte

Bază de cerecetare arheologică

Din analiza istorico - arhitecturală şi din cea economică rezultă atât caracterul extraordinar al sitului, prin problemele incitante pe care le generează, şi prin potenţialul ştiinţific remarcabil de care dispune, cât şi multiplele direcţii posibile de acţiune pentru o exploatare eficientă.

Cerinţa primară a oricărui scenariu de valorificare (fie culturală, fie economică) a ansamblului este asigurarea condiţiilor de desfăşurare a diferitelor tipuri de activităţi legate, direct sau nu, de cercetare.

Bar în zona instalaţiei portuare

În vederea exploatării eficiente a sitului, în vecinătatea ansamblului porţii nordice şi a edificiului termal, în zona probabilă a vechilor instalaţii portuare, se propune amplasarea, ca punct terminus al traseului de vizitare a cetăţii, a unui bar/cafenea ridicat deasupra stufărişului pe o punte din lemn accesibilă fie dinspre poartă, printr-o pasarelă, fie direct din zona parcărilor, printr-o circulaţie amenajată care însoţeşte tronsonul nord-vestic al incintei.

NOTE:

¹Ştefan Bâlici - Simpozionul Arhitectură-Restaurare-Arheologie

²Monica Mărgineanu-Cârstoiu, Mihaela Mănucu-Adameşteanu - Zidul de incintă romano-bizantin de la Argamum:un tronson din curtina de est

Comunicare prezentată la A.R.A. 2 – aprilie 2001