AMENAJAREA SITURILOR ARHEOLOGICE

 

Alexandra Zbuchea

 

I. Concepte

SIT ARHEOLOGIC =  vestigii arheologice situate suprateran, subteran sau subacvatic, care cuprind: structuri, fundaţii, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, instituit conform legii

Patrimoniu arheologic = totalitatea ansamblurilor şi elementelor arheologice descoperite întâmplător sau prin săpături sistematice: situri arheologice ce se pot afla suprateran, subteran sau subacvatic ce cuprind vestigii arheologice; monumente arheologice ce sunt reprezentate de vestigii izolate ale trecutului; bunuri mobile, obiecte sau urme ale activităţii umane.

Amenajare turistică = un sistem recreativ spaţial, constituit în urma planificării dezvoltării coordonate a turismului într-o regiune, constituindu-se un ansamblu coerent, optim, complex şi complet, urmărindu-se valorificarea durabilă a resurselor specifice, în beneficiul turiştilor şi al comunităţii locale.

misiunea = o descriere detaliată şi clară a scopului de durată care ghidează acţiunea unei organizaţii, reflectând crezul, valorile, aspiraţiile şi strategiile fundamentale

II. Legislaţie:

Ordonanţa privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (nr.43/2000) 

Ordonanţa privind protejarea patrimoniului cultural naţional (nr.68/1994)

Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional, iar protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone constituie (…) cauza de utilitate publică. [Ordonanţa privind protecţia patrimoniului arheologic, nr.43/2000, cap.V, art.19.1]

III. Situl arheologic ca resursă turistică

- loc – extrem de important, în competiţie directă cu alte atracţii turistice, pe care le pot substitui şi/sau completa

- grad de atractivitate – depinde de valoarea cultural-istorică, gradul de amenajare

- beneficii – culturale, sociale, propagandă, relaxare, activităţi cultural-artistice, sportive, recreative

- responsabilităţi educaţionale, morale şi etice

- criterii de selectare: valoarea arheologică şi culturală a sitului, potenţialul sau în context istoric, spatial şi de ambient, amploarea altor resurse cultural-artistice şi/sau turistice din zona etc. 

- participarea localnicilor

 

IV. Misiunea sitului arheologic  

De a duce la cunoaşterea, înţelegerea şi conservarea trecutului istoric de către generaţiile viitoare, având şi funcţii simbolice, de fetiş al trecutului, mijloc de educare informal etc. Acest lucru se realizează prin cercetare şi conservare, prin educare, exemplu şi persuasiune, cu ajutorul sfaturilor experţilor şi cu sprijinul financiar al celor interesaţi în primul rând de imbogăţirea culturală a societăţii. Patrimoniul arheologic nu are doar misiunea de a se face cunoscut şi înţeles; el trebuie să ofere cadrul propice, scenariul care face posibil ca vizitatorii să se descopere pe ei, dar şi pe celălalt (care poate proveni din altă cultura sau poate fi “înaintaşul”). 

V. Obiectivele amenajarii siturilor arheologice

- obiective culturale: salvarea, restaurare şi conservarea vestigiilor materiale şi conceptuale ale trecutului, cercetare, dezvoltare patrimoniu arheologic, educaşie 

- obiective ştiinţifice: studierea în condiţii optime a sitului

- obiective socio-economice: creşterea complexă a zonei, sporirea eficienţei economice şi sociale a activităţii de turism, creşterea numărului de turişti, oferirea de locuri de muncă etc.

 

VI. Principiile amenajarii siturilor arheologice

- Princ. integrării armonioase

- Princ. flexibilităţii sau al structurii evolutive 

- Princ. cercetării ştiinţifice

- Princ. conservării

- Princ. retelelor interdependente

- Princ. funcţionării optime

- Princ. rentabilităţii directe şi indirecte 

- Princ. interactivităţii

 

VII. Amenajarea patrimoniului arheologic 

CRITERII: valoare şi potential, context istoric, spatial, ambient

MODALITĂŢI - monument istoric

                  - tip muzeu

                  - parc arheologic

FINANŢARE

BENEFICIARI: situl arheologic, comunitatea locală, turiştii, agenţii de turism implicaţi

 

Bibliografie selectivă:

Choay, Francoise, Alegoria patrimoniului, Bucuresti:Simetria, 1998.

Erdeli,George, Istrate, Ioan, Amenajari turistice, Bucuresti: ed. Universitatii, 1996.

Harrison, Richard (ed.) Manual of Heritage Management, Oxford, 1994.

Kotler, Kotler, Managementul marketingului, Bucuresti:Teora, 1997.

Medlik, S. (ed.), Managing Tourism, Oxford, 1991.

Minciu, Rodica, Economia Turismului, Bucuresti:Uranus, 2000.

Murphy, Peter E., Tourism – A Community Approach, New York – London: Metheun, 1985.

Olteanu, Valerica, Marketingul serviciilor. Teorie si practica, Bucuresti:Uranus, 1999.

Opris, Ioan, Transmuseographia, Bucuresti: Oscar Print, 2000.

***Ordonanşa privind protectia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, nr.43/2000.

***Ordonanţa privind protejarea patrimoniului cultural naţional, nr.68/1994.

Payne, Adrian, The Essence of Services Marketing, New York – London – Toronto, 1993.

Postelnicu, Gheorghe, Introducere în teoria şi practica turismului, Cluj: Dacia, 1997.

***Protejarea patrimoniului cultural naţional, Bucuresti, 1996.

Selwyn, Tom, The Tourist Image: Myths and Myth Making in Tourism, Chichester: John Wiley&Sons, 1996

 

 

 

Comunicare prezentată la A.R.A. 2 – aprilie 2001

copyright © Simpara 2000 – 2005, toate drepturile rezervate