Parcul arheologic european Bliesbruck-Reinheim

Daniel Spânu

Organizarea Parcului arheologic european Bliesbruck-Reinheim este rodul unei colaborări franco-germane de mai multe decenii, coordonate de Consiliul General al Mosellei (Franţa) şi de Landul Saar-Pfalz (Germania).

Cele mai vechi descoperiri. Parcul arheologic a fost amplasat de-o pare şi de alta a graniţei franco-germane, într-un sit cu numeroase vestigii din diferite epoci care au atras atenţia iubitorilor de antichităţi încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. La 1850 se mai păstrau încă vestigiile unui pod roman peste râul Blies (de aici şi numele localităţii franceze Bliesbruck (germ. Bliesbrück) – podul de peste Blies).

În 1954, cu ocazia exploatării carierelor de nisip aluvionar din apropierea cursului aceluiaş râu, a fost identificat şi apoi cercetat sistematic un mormânt princiar feminin celtic datat în secolul al V-lea a.Chr. Zece ani mai târziu a fost descoperit tot aici un depozit de obiecte de bronz din perioada Câmpurilor cu urne (Urnenfelderzeit, secolele X-IX a.Chr.). Primele vestigii de epocă romană au fost identificate în 1972, tot cu ocazia exploatării depunerilor aluvionare de nisip de pe malul râului Blies.

Primele cercetări sistematice. În contextul extinderii carierelor de nisip, precum şi a teritoriului locuit actual al localităţii Bliesbruck (Franţa) s-au întreprins primele săpături caracter de săpături de salvare în aşezarea galo-romană (vicus), la iniţiativa Direcţiei de Antichităţi Istorice din Lorraine (1978-1980). Din 1981, cercetările arheologice au dobândit un caracter permanent şi sistematic, iar extinderea locuirii actuale peste vestigiile aşezării galo-romane a fost stopată. În paralel, pe teritoriul localităţii Reinheim (Germania) s-au întreprins primele sondaje care au condus la identificarea şi cercetarea parţială a unei Villa Rustica. Ulterior au mai fost identificate şi urme de locuire de la sfârşitul epocii bronzului şi din cea de a doua epocă a fierului.

La insistenţele mediilor ştiinţifice, dar şi a unor localnici pasionaţi de trecutul provinciei natale, mai întâi autorităţile franceze şi ulterior cele germane au fost determinate să accepte propunerea de organizare a unui parc arheologic. În 1983, în urma hotărârii Prefectului Republicii franceze pentru departamentul Lorraine privind demararea proiectului de cercetare sistematică, de restaurare şi de valorificare turistică şi pedagogică a aşezării galo-romane de la Bliesbruck, ministerul francez al Culturii a furnizat fondurile necesare pentru începerea proiectului în partea franceză a viitorului parc. În acelaşi an s-au întreprins şi primele contacte între cercetătorii francezi şi cei germani, punându-se bazele unui colectiv de cercetare comun franco-german, în care au fost integraţi arhitecţi, urbanişti, peisagişti, arheologi, sociologi şi experţi în turism. Astfel lua fiinţă Parcul arheologic european Bliesbruck-Reinheim.

Ansamblurile arheologice. În prezent, ansamblurile arheologice aflate în curs de cercetare sunt în partea franceză:

- aşezarea galo-romană (vicus) în care s-au identificat şi se cercetează zone destinate locuirii, comerţului şi artizanatului (ateliere de olărie, metalurgie, sticlărie et c.), precum şi un forum şi un ansamblu termal;

- necropolă de epocă merovigiană (secolele VI-VII p. Chr.)

În partea germană a parcului ansamblurile aflate în curs de cercetare sau cercetate şi în curs de restaurare sunt:

- vestigii de locuire din epoca bronzului;

- grupul de morminte tumulare celtice (între care şi mormântul princiar feminin);

- vestigii de locuire de epocă Latène;

- Villa rustica galo-romană cu dependinţe.

Finanţarea proiectului. Sursele de finanţare a proiectului franco-german sunt multiple. Proiectul beneficiază de un ajutor financiar din partea Fondului Social European prin programe de protejare şi conversie a forţei de muncă şi de combatere a şomajului şi de sponsorizări din partea Băncii regionale de Credit Agricol din Moselle şi din parea firmei de bere Karlsberg. Fondurile sunt centralizate sub egida fundaţiei „Parcul cultural european Bliesbruck-Reinheim” (Europäischer Kulturpark Bliesbrück-Reinheim).

Infrastructură. În prezent proiectul dispune de două sedii locale: câte o clădire cu birouri pentru personalul ştiinţific, spaţii destinate proceselor de restaurare şi păstrării documentaţiei de săpătură şi depozite pentru unelte şi pentru materialele arheologice, atât în partea franceză cât şi în partea germană a parcului. În parea franceză este instalată o tabără cu corturi, bucătărie de vară şi alte dependinţe (duşuri, WC) destinate cazării participanţilor benevoli (elevi, studenţi, persoane necalificate) la săpăturile arheologice şi la procesele de prelucrare primară a materialelor rezultate din săpături (evidenţă, restaurare, documentare, depozitare).

În 1994 a fost inaugarată o clădire cu funcţiuni de protecţie şi de expunere, în interiorul căreia au fost cuprinse şi astfel ocrotite ruinele ansamblului termal. Compartimentarea cu panouri suspendate are rolul de a sugera spaţiile interioare ale edificiului antic ale cărui vestigii pot fi admirate de pe pasarele pentru vizitare – şi ele suspendate.

Obiectivele proiectului. Obiectivele proiectului franco-german sunt ambiţioase: se preconizează crearea unui centru de cercetare şi de arheologie experimentală şi a unor spaţii muzeale. De asemenea, se urmăreşte continuarea restaurării şi protejării vestigiilor arhitecturale de epocă romană şi eventual reconstituirea în mărime naturală a unor edificii (clădiri) sau a unor amenajări (tumuli) antice şi preistorice. Nu s-a pierdut din vedere nici punerea în valoare şi protejarea peisajului, a florei şi faunei locale, prin amenajarea unor lacuri artificiale alimentate de râul Blies în zonele afectate anterior de exploatările de nisip. Un alt obiectiv îl constituie dezvoltarea facilităţilor turistice ale parcului arheologic, prin amplasarea în vecinătate a unor restaurante şi a unor spaţii de cazare.

Comunicare prezentată la A.R.A. 3 – aprilie 2002