CETATEA DEVA

ÎNTRE NOU ŞI VECHI

Cristina Gheorghe

Cetatea medievală a Devei, construită pe dealul cu acelaşi nume, un con vulcanic cu altitudinea de 378 metri, a păzit, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania, pe valea Mureşului. Poziţia strategică deosebită a înălţimii ce domină oraşul Deva i-a ispitit pe oameni încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, aici s-au descoperit urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, dovedeşte că în acest loc a existat şi o fortificaţie dacică.

Cetatea, aşa cum se prezintă astăzi, este înzestrată cu trei incinte de forme diferite, ocupând vârful şi o parte din latura de nord a dealului

Prima incintă cuprinde vârful înălţimii, adaptându-se configuraţiei terenului, şi are forma ovoidală, lungă de 90 m şi lată între 18 şi 35 m.

În interiorul incintei, aşezate direct pe stânca nativă nivelată cu dalta, s-au îngrămădit de-a lungul a şase secole o mulţime de construcţii, ocupând toate laturile.

Incinta a doua are un traseu ovoidal neregulat, determinat de forma primei incinte şi de configuraţia terenului. Distanţa faţă de prima incintă variază între 2 m şi 20 m.

Incinta a treia, construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, înglobează o suprafaţă apreciabilă de teren. Ea protejează mai ales drumul carosabil de acces spre incintele principale de pe vârful stâncii.

În general, aproape toate cercetările efectuate până în prezent, s-au mărginit să prezinte mai mult sursele documentare despre cetate şi într-o măsură foarte mică evoluţia ei arhitectonică.

După cum remarca şi V. Vătăşianu, este foarte greu, să se stabilească cu precizie etapele de construcţie, pe de o parte din cauza stării avansate de ruină, lipsind, cu mici excepţii, elementele decorative care ar putea să jaloneze cercetarea, iar pe de altă parte din cauza marilor transformări petrecute în secolul al XVIII-lea, când au fost înlăturate în mare măsură elementele arhitectonice vechi.

Printr-o analiză amănunţită a părţilor arhitectonice ale cetăţii, coroborate cu informaţiile documentare, s-au determinat cinci etape importante de construcţie a cetăţii medievale Deva.

Din prima fază, ce datează din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, face parte prima incintă de pe vârful înălţimii, împreună cu cele două turnuri plasate la extremităţile de est şi de vest. Tot în această fază se include şi o parte din corpul de clădiri de pe latura de sud, probabil primele trei încăperi, la care surprindem fereastra gotică biforă de la sfârşitul secolului al XIII-lea, având analogii perfecte cu o fereastră de la donjonul cetăţii din Câlnic, datat în jurul anului 1270.

Până în epoca huniazilor, când localizăm a doua etapă de construcţie, s-au făcut probabil puţine lucrări în cetate. Astfel la mijlocul secolului al XV-lea se adaugă, în interior, corpul de clădiri din preajma turnului de vest, se amplifică palatul vechi, plasându-se în exterior cele trei contraforturi cu burdufuri şi se începe construirea corpului de clădiri de pe aripa de nord.

Cea de-a treia fază de construcţie a cetăţii datează din timpul lui Castaldo (1551-1556). În acest timp s-a ridicat cea de-a doua curtină în sistem zwinger. Tot acum se amenajează poarta carosabilă de intrare în prima incintă. Lucrări mărunte se execută peste tot în interiorul cetăţii.

O nouă fază de construcţie are loc în secolul al XVII-lea, sub principii Gabriel Bethlen, Rákóczi I şi Rákóczi al II-lea. În această perioadă se ridică bastionul semicircular în colţul de sud-vest al incintei a doua şi zidul dublu de pe aceeaşi latură, turnul de flancare a incintei a doua şi mai multe amenajări interioare, mai ales în zona de est a cetăţii.. De asemenea, se amenajează drumul de acces ca şi pilonii de zidărie pe care e suspendat podul din faţa porţii curtinei a doua,

Începând din 1713 se execută cea de-a cincia extindere a cetăţii, una din cele mai importante şi mai radicale din punctul de vedere al transformării vechilor elemente de apărare. Acum s-au adăugat incinta a treia, porţile acesteia, precum şi trei platforme bastionare de pe latura de vest. În interior s-au ridicat clădiri noi pe latura de vest şi s-a realizat transformarea turnurilor în platforme pentru artilerie. S-au înlocuit bolţile de la parterul clădirilor vechi cu bolţi masive, semicirculare, de cărămidă, ca să reziste unui bombardament de artilerie, şi s-a căptuşit cu pinteni masivi de zidărie exteriorul vechilor construcţii mai expuse. Concomitent cu aceste lucrări a fost elaborat şi un plan de construire care urma să cuprindă toate pantele dealului cetăţii. Acest plan, ce a rămas în fază de proiect, prevedea ridicarea unei fortificaţii în sistem Vauban.

În 1849, dintr-o neglijenţă, au exploatat depozitele de muniţii, explozia dărâmând toată latura de est a cetăţii. După această dată cetatea a fost părăsită şi lăsată în paragină.

Primăria municipiului Deva, în a cărei administrare se găseşte cetatea, doreşte să îmbunătăţească modul de vizitare al celui mai important monument de arhitectură al oraşului, şi concomitent să demareze un program de punere în valoare prin conservare, consolidare şi restaurare a acestuia.

În acest sens ,se propune un posibil scenariu de urmat , în limitele fondurilor financiare alocate, care se referă succint la următoarele aspecte:

a. asigurarea pazei şi întreţinerea curentă a monumentului

b. conservarea primară a monumentului

c. cercetarea arheologică sistematică a monumentului

d. consolidarea monumentului

e. restaurarea etapizată a monumentului

f. refuncţionalizarea monumentului după restaurare

g. circuite obligatorii de vizitare ale monumentului

h. amenajări pentru turişti

În acelaşi timp cu realizarea primelor primilor paşi pentru valorificarea potenţialului acestui monument, primăria propune, pentru a facilita modul de vizitare şi a spori numărul celor dornici în a vizita fortificaţiile, amplasarea unui „ascensor înclinat” pe dealul cetăţii cu punctul de plecare lângă stadionul oraşului şi cu punctul de sosire situat în cadrul cetăţii.

Conform avizului favorabil din anul 2002 emis de Direcţia Monumentelor Istorice , secţiunea de urbanism, pentru faza P.U.Z., la următoarele etape de proiectare se vor prezenta mai multe studii de specialitate care să definească relaţiile ce se vor crea prin introducerea unui element artificial nou într-un cadru construit istoric.

Una dintre aceste cerinţe se referă la realizarea unui studiu peisagistic, prin care să se determine calităţilor relaţiilor vizuale dintre oraş şi ansamblul alcătuit din elementul natural (dealul cetăţii), elementul istoric (monumentul de arhitectură cetatea medievală şi sit- ul arheologic aferent acestuia) şi elementul artificial nou propus a fi introdus în peisaj (ascensor înclinat).

În abordarea unui asemenea studiu este necesar să menţionăm câteva considerente teoretice ce ar trebui respectate în momentul unei intervenţii asupra cadrului natural şi construit:

a. Peisajul natural este ceva ce ar trebui „respectat”, astfel încât să nu se introducă, în cazul unei intervenţii, elemente ce ar putea să vină în conflict cu caracterul natural prin inducerea unor tensiuni vizuale şi mintale neplăcute;

b. Orice obiectiv nou proiectat, afectează sit-ul aferent, respectiv peisajul într-un mod benefic sau malefic;

c. Orice implementare a unui proiect în peisaj, declanşează o serie de reacţii şi contrareacţii, nu numai asupra locului propriu-zis, dar şi asupra ambianţei înconjurătoare. Astfel fiecare schimbare impune teritoriului o serie de noi proprietăţi fizice şi calităţi vizuale;

d. Calităţile peisajului pot fi îmbunătăţite funcţional şi vizual şi prin introducerea unor elemente care să-l intensifice prin contrast şi să accentueze forma naturală.

Oraşul Deva se caracterizează printr-un ţesut urban dezvoltat parţial radial cu preponderenţă spre sud, în jurul unui element natural – dealul oraşului şi a unui element artificial (cetatea medievală) situat pe elementul natural. În timp s-a creat o simbioză între oraş şi cele două elemente natural - artificial, astfel încât cetatea şi dealul cetăţii au devenit o parte a imaginii urbane, contribuind definitoriu la crearea caracterul şi specificului imaginii urbane a oraşului Deva.

Locuitorul spaţiului urban, în calitatea sa de pieton sau conducător auto, spre deosebire de vizitatorul ocazional, percepe imagini (armonioase sau dizgraţioase) ale spaţiului în care se află, asupra sa acţionând cel mai intens tensiunile survenite în mediul încunjurător în urma introducerii unor elemente noi.

Analizând din punctul de vedere al pietonului, locuitor al spaţiului urban, modul prezent de percepere a imaginii oraşului Deva, imagine creată prin suprapunerea şi coexistenţa a două siluete, cea urbană cu cea natural - artificială ( deal-monument istoric ), s-au evidenţiat, patru zone distincte. Aceste zone urbane, pot fi caracterizate astfel:

a. zone din care nu se percepe dealul cetăţii. Silueta deal – cetate nu influenţează vizual, imaginea de ansamblu ce este percepută de pieton.

b. zone din care se percepe ansamblul deal – cetate ca o siluetă (fundal) pe care se profilează oraşul. Există o influenţă vizuală majoră a elementului deal – cetate asupra imaginii de ansamblu percepută de pieton.

c. zone din care se percepe ansamblului deal – cetate ca un element care atrage atenţia prin detalii. Imaginea de ansamblu percepută de pieton se defineşte în egală măsură de suprapunerea imaginii urbane peste cea a elementului deal – cetate.

d. zone din care se percepe oraşul ca un fundal pe care se profilează monumentul. Imaginea de ansamblu este percepută din interiorul monumentului situat pe deal, ea fiind influenţată major de imaginea oraşului.

Imagine ansamblului deal – cetate se percepe de către pieton în două moduri distincte, direct sau indirect (perspectivă directă sau indirectă).

În studiul peisagistic s-au analizat relaţiile vizuale şi impactul acestora asupra imaginilor percepute din cadrul oraşului şi a monumentului, în trei variante posibile de amplasare a staţie de sosire în monumentul istoric, cetatea medievală.

Varianta 1 ia în considerare posibilitatea amplasării staţiei de sosire în incinta a doua a fortificaţiei cetăţii în partea estică a acesteia, cu crearea unei fante în zidul incintei a doua de 3 metri lăţime de la nivelul drumului de strajă în sus. Camera tehnică a staţiei de sosire va fi amplasată astfel încât golul care se creează în zidul incintei să nu coboare sub nivelul drumului de gardă iar şina de ghidaj va fi rezemată pe stâlpi cu secţiunea circulară, doi dintre aceştia amplasându-se în incinta a treia în aproprierea scării ce lega incinta a doua de incinta a treia.

Varianta 2 ia în considerare posibilitatea amplasării staţiei de sosire în incinta a doua a fortificaţiei cetăţii în partea estică a acesteia, cu realizarea platformei de sosire în consolă peste zidul incintei. Camera tehnică a staţiei de sosire va fi amplasată la nivelul platformei iar şina de ghidaj va fi rezemată pe stâlpi, trei dintre aceştia amplasându-se în incinta a treia în aproprierea scării ce lega incinta a doua de incinta a treia.

Varianta 3 ia în considerare posibilitatea amplasării staţiei de sosire în incinta a treia în aproprierea bastionului estic şi a scării ce leagă incinta a doua de cea de-a treia, cu realizarea platformei de sosire în consolă peste zidul incintei a treia. Camera tehnică a staţiei de sosire va fi amplasată la nivelul platformei de sosire, iar şina de ghidaj nu va stâlpi de susţinere amplasaţi în interiorul incintelor fortificate ale cetăţii.

Au fost alese locuri considerate sugestive pentru fiecare dintre cele trei zone urban definite în cadrul studiului, pentru care s-a realizat analiza. S-au evidenţiat, de asemenea, în cadrul zonelor, subzone în care nu se va percepe elementul nou introdus în peisaj ,respectiv „ascensorul înclinat”.

Imaginile existente s-au completat cu imaginea elementul artificial „ascensorul înclinat” ce se doreşte a fi amplasat în sit-ul studiat şi s-au făcut aprecieri ale calităţii imaginii rezultate pe o scală valorică (defavorabil, neutru, favorabil) pentru toate cele trei variante de amplasament ale staţiei de sosire. În urma acestor investigaţii au rezultat următoarele concluzii:

1. Imaginea de ansamblu pentru zona urbană „2” nu este în general afectată foarte mult de introducerea unui element nou, decât în două dintre cazurile luate în studiu. La acest nivel de percepere (distanţă mare faţă de ansamblul deal –cetate) nu se citesc detalii, ci doar siluete, iar elementul nou „ascensor” apare , ca imagine vizuală, sub forma unei linii. Pentru ca această „linie” să nu contrasteze cu silueta ansamblului ea trebuie să accentueze forma naturală, ceea ce nu se întâmplă în două din punctele alese.

2. În imaginile percepute din zona urbană „3” încep să se distingă detalii ale sit-urilor (monument istoric – monument natural) şi ale elementului nou introdus. Imaginea elementului nou, suprapusă peste imaginea elementelor existente, devine mai puţin favorabilă, dar nu deranjează. Varianta a treia de amplasament creează o imagine ce nu induce tensiuni negative în peisaj.

3. Imaginea percepută din zona „4” din interiorul monumentului este caracterizată de detalii specifice (arhitecturale, naturale şi tehnice). În zona situată în interiorul monumentului, din care se va percepe elementul nou „ascensorul înclinat”, există o subzonă în care imaginea percepută va fi puternic afectată, în cazul variantei de amplasament 2, mai puţin în cazul variantei de amplasament 1. Imaginea creată în cazul variantei de amplasament 3 este, pentru această subzonă, acceptabilă.

O altă cerinţă a avizului Direcţiei Monumentelor Istorice, se referă la stabilirea stării de conservare a monumentului şi a impactului pe care îl produce asupra lui, implementarea unui element nou. Astfel, în această etapă, s-a întocmit un studiu de parament pe baza unui material fotografic prelucrat pe calculator, fără a avea însă ca suport un releveu de arhitectură a ansamblului şi fără a fi stabilită o cotă topografică de referinţă faţă de care să se realizeze măsurători şi să se stabilească planimetria locului. Pentru fazele următoare de proiectare, în care se doreşte întocmirea documentaţiilor pentru conservarea şi restaurarea integrală a cetăţii medievale, este necesar a fi efectuat un releveu complet şi amănunţit, care să servească ca suport pentru soluţiile ce se vor propune. Documentarul fotografic actual va putea fi folosit ca punct de plecare pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate privind posibilităţile de restaurare şi mai ales în stabilirea oportunităţilor de conservare şi consolidare.

Studiul a fost efectuat pe curtinele celor trei incinte ale Cetăţii, începând cu incinta a treia, respectiv cu poarta de acces dinspre oraş. S-au prezentat desfăşurări ale zidurilor pentru ambele feţe, atât cât a permis topografia locului realizarea de fotografii.

Scopul studiului de parament a fost stabilirea zonelor afectate de trecerea timpului, de agresiunea umană şi naturală. Astfel pentru diferitele tipurile de zidării, întrebuinţate pe parcursul secolelor la ridicarea ansamblului arhitectural, s-a încercat determinarea şi delimitarea următoarelor zone:

- cu parament intact;

- cu parament distrus;

- cu parament restaurat în perioada 1965-1970;

- cu partea superioară a curtinei distrusă;

- cu depuneri de pământ;

- cu vegetaţie parazitară;

- cu tencuieli originale;

- cu tencuieli contemporane;

- cu fisuri;

- cu spărturi.

În urma acestui studiu preliminare de parament s-au constatat următoarele:

Varianta a treia de amplasament afectează cel mai puţin starea de conservare a monumentului.

Amplasamentul propus pentru variantele 1 şi 2 , este necesar a fi complet cercetat din punct de vedere arheologic, existând posibilitatea ca încăperile care în prezent se disting sub moloz, în zona scării ce leagă incinta a doua de cea de-a treia, să continue şi în această porţiune. Pe de altă parte, implementarea unui element într-o zonă a monumentului, aflată în imediata apropiere a unei porţiuni grav avariate şi distruse (explozie), poate provoca , dacă nu se iau măsurile corespunzătoare de consolidare, extinderea degradărilor şi în zonele în prezent solida şi stabile. Considerăm că varianta 1 a staţiei de sosire, se poate realiza, doar concomitent cu soluţii de consolidare a zonei, ce se pot propune după terminarea cercetării arheologice.

În varianta propusă, a creării, unei fante în zidul incintei, subliniem că aceasta este posibilă fără a genera apariţia unor fisuri şi degradări nedorite, doar până la nivelul drumului de strajă. Această variantă ar avea avantajul de-a ascunde parţial camera tehnică a staţiei de sosire.

Cetatea Deva apare deci ca rezultat al unei evoluţii arhitectonice de şapte secole, iar puternicele frământări politice şi economice care au zguduit Transilvania în acest răstimp se pot citi pe zidurile ei. Monumentul se află într-o stare avansată de degradare astfel încât orice acţiune care ameliorează această stare este binevenită. Introducerea, însă a unui element „nou” în acest sit istoric existent, trebuie făcută în primul rând cu profesionalism, ţinând cont de impactul acestuia, nu doar asupra unei zone din monument, ci asupra întregului ansamblu natural şi istoric.

Comunicare prezentată la A.R.A. 4 – aprilie 2003