RESTAURAREA PICTURILOR MURALE DE LA

BISERICA “NAŞTEREA MAICII DOMNULUI” A MĂNĂSTIRII DINTR-UN LEMN

Şerban Angelescu, Elena Murariu

În anii 2001-2003, la biserica “Naşterea Maicii Domnului” a Mănăstirii Dintr-un Lemn s-au efectuat lucrări de cercetare, consolidare şi restaurare pictură murală, pictură pe lemn şi restaurare piatră.

Coordonatorul principal al lucrării a fost pictorul restaurator Şerban Angelescu. Au mai colaborat Elena Murariu şi Viorel Grimalschi, pictori restauratori, asistaţi de o echipă de studenţi in domeniul conservării patrimoniului cultural, specialitatea pictură murală.

Biserica de zid a Mănăstirii Dintr-un Lemn adăposteşte picturi exterioare şi interioare din mai multe etape: prima parte a secolului al XVII-lea – pictura decorativă a exteriorului, exceptând turla pronaosului şi pridvorul, etapa 1684 – fragmente în pridvor şi decorul exterior al acestuia, faza 1841 – pictura interioara şi icoana de hram de pe peretele vestic al exonartexului.

Restaurarea picturii paramentului

Starea de conservare

Faţadele bisericiii sunt acoperite de o pictură decorativă (simili), realizată “a fresco”. Aceasta imită un parament compus din caramidă, piatră şi alte elemente ca: rozete, vase cu flori, “table de şah”, păsări, cruci, labirinturi, “entrelacs-uri” şi aşa mai departe.

În anul 2001 pictura paramentului se află într-o stare de conservare precară. Stratul suport prezenta reparaţii necorespunzătoare, lacune multiple, mai ales în zona de la bază şi cele expuse umidităţii. O bună parte din turla naosului îşi pierduse decorul pictat cu prilejul consolidării acesteia făcute după cutremurul din 1977. Stratul de culoare prezenta depuneri de impurităţi, fum, scurgeri de gudroane şi văruieli. Turlele bisericii, porţiuni din faţadele pridvorului şi întreaga biserică pe o înălţime de aproape doi metri de la bază erau complet văruite. Stratul de culoare compus din alb de var şi rosu oxid erau în mare parte exfoliate şi erodate.

Intervenţii asupra picturii paramenului

Zonele cu exfolieri active au fost preconsolidate cu dispersie de caseinat de calciu. Au fost îndepărtate tencuielile necorespunzătoare. În cazul în care lacunele intonaco-ului erau profunde chituirea acestora s-a făcut după rezidirea cărămizilor. S-au utilizat mortare pe bază de var.

Zonele imitând piatra au fost realizate cu mortar de o granulaţie mai mare decât cele imitând cărămida şi rosturile, conform originalului. Reconstituirea zonelor lacunare s-a făcut prin anastiloza. Inciziile prezente pe suprafeţele originale ofereau indicii asupra succesiunii asizelor sau modelelor ornamentelor. Reintegrarea s-a realizat atât la nivelul reliefului peretelui cât şi a stratului de culoare. Între zonele originale şi zonele reconstituite diferenţierea este de textură şi culoare; zonele reconstituite sunt nesclivisite iar suprafeţele originale sunt mai intens colorate. Curăţările s-au făcut utlizând comprese cu bicarbonat de amoniu. Lacunele stratului de culoare au fost integrate prin metoda velatura. Dupa reintegrarea cromatică, pictura a fost consolidată cu Paraloid B67. Zonele reconstituite prin anastiloză sunt consemnate pe relevee.

Restaurarea picturilor interioare

Starea de conservare

Cu prilejul lucrărilor de restaurare efectuate în anii 1938-1941 de către Comisiunea Monumentelor Istorice se semnala faptul că picturile bisericii Mănăstirii Dintr-un Lemn sunt într-o avansată stare de degradare. În cei 60 de ani scurşi de la acea intervenţie lucrurile s-au agravat încât în anul 2001 starea de conservare a picturilor murale era dezastruoasă.

Pictura interioară, realizată în tehnică mixtă (“a fresco”, “a secco”), vernisată cu ulei cu prilejul unei intervenţii ulterioare prezenta multe lacune, mai ales de strat pictural, exfolieri active şi depuneri de fum şi impurităţi. Pictura era degradată în mod neuniform, pierzându-şi în multe cazuri expresivitatea plastică şi conţinutul teologic. Zonele foarte bine păstrate, de regulă fondurile, unele veştminte, clădiri alternau zonelor în care se mai păstrau puţine urme de culoare. Lipsa parţială ori totală a portretelor – din fericire totuşi accidentală judecând în ansamblu – sau degradarea acelor elemente ce făceau din pictură o imagine mutilată a generat principala problemă de restaurare a picturii murale. Trebuie să amintim faptul că în marea majoritate a cazurilor portretele aveau pierderi moderate de culoare iar rezolvarea s-a dovedit dificilă numai pentru aproximativ 10% din cazuri.

Intervenţii asupra picturii interioare

Exfolierile stratului de culoare au fost tratate prin utilizarea de soluţie de paraloid B72 în acetonă sau xilen. Problemele cele mai grave de fixare le-a ridicat pictura pridvorului unde a fost necesară aplicarea unui facing cu soluţie de Paraloid. Curăţările stratului pictural s-au făcut utilizând soluţii de carbonanat şi bicarbonat de amoniu aplicate în compresă. Consolidările stratului suport s-au realizat utilizând un compus pe bază de caseinat de calciu. Fisurile de profunzime au fost injectate cu ciment special, sărac în saruri, H2AS–32,5. Lacunele stratului de culoare au fost reintegrate prin metoda velatura sau ritocco, folosindu-se de la caz la caz culoare transparenta sau opacă. Tratarea lacunelor pe zonele cu suport nou s-a făcut printr-o metodă apropiată de tehnica “a corpo”; au fost aplicate glasiuri, tuşe, puncte pentru a respecta tonalitatea şi textura originalului învecinat. Zonele reintegrate pot fi identificate cu ochiul liber de către specialişti iar culorile folosite sunt reversibile. Portretele reintegrate pentru care au existat mai puţine repere sunt consemnate în documentaţia fotografică, înainte şi după intervenţie şi în piesele scrise ale documentaţiei.

Restaurarea picturii murale interioare a Bisericii “Naşterea Maicii Domnului” a generat vii discuţii profesionale având drept subiect modul în care a fost realizată reintegrarea. Marea apropiere stilistică dintre zonele reintegrate şi cele originale şi refacerea portretelor care aveau mai puţine repere păstrate constituie acuzele şi, în acelaşi timp, laudele ce se aduc acestei lucrări.

Soluţia de reintegrare adoptată, valabilă doar pentru acest monument se bazează pe aplicarea echilibrată a articolelor 12 şi 13 din Carta de la Veneţia. În România, în cazuri asemănătoare, se accentuează în mod uzual articolul 12 al Cartei de la Veneţia în dauna articolului 13.

Certitudinea corectitudinii soluţiei adoptate este încă o dată confirmată şi de noul document cu caracter normativ în domeniul picturii murale pe plan internaţional şi anume “Principiile ICOMOS pentru protejarea şi conservarea/restaurarea picturilor murale” ratificate de către Adunarea Generală a ICOMOS în octombrie 2003. Conform cu documentul menţionat, soluţia adoptată în aceste cazuri extreme s-a făcut respectând funcţia de cult a picturii religioase restaurate.

Alte lucrări executate

Echipa de restaurare a picturii murale a avut un rol activ în semnalarea carenţelor de consolidare ale turlei naosului. Pictorii restauratori au fost implicaţi în lucrările de consolidare a monumentului: consolidare turlă, montare tiranţi, consolidarea parapetului pridvorului şi restaurarea soclului de piatră. De asemenea s-a lucrat la restaurarea elementelor originale de piatră: ancadramente, portal, coloane şi vasele de cruce. Pictorii restauratori au dat asistenţa tehnică pentru operaţiunile de reamplasare a instalaţiei electrice şi a celei de sonorizare.

Comunicare prezentată la A.R.A. 5 – aprilie 2004