PROTECŢIA MONUMENTULUI CIRCULAR DE LA ROŞIA MONTANĂ

Ştefan Bâlici, Virgil Apostol

Monumentul aprţine unei zone funerare ample, întinsă pe versanţii unei depresiuni concentrate în jurul Tăului Găuri, la sud de valea de-a lungul căreia se desfaşoară localitatea Roşia Montană. Zona a fot cercetată recent, în campaniile arheologice din anii 2000-2002, iar monumentul a fost descoperit şi cercetat în anul 2002.

Cea mai elaborată manifestare arhitecturală a acestei zone funerare, monumentul circular este alcătuit dintr-un tambur din blocuri mari de piatră, încheiat la partea superioară de o cornişă profilată, peste care se aşează conul tumular aplatizat.

Descoperirea in situ a unei părţi importante din blocurile prăbuşite ale elevaţiei a condus la posibilitatea recuperării, prin anastiloză, a unei imagini cu mare putere de sugestie a monumentului. Deşi în continuare fragmentară, imaginea recuperată conţine toate elementele necesare recompunerii mentale a întregului – asizele, cornişa, coronamentul monumentului comemorativ.

Sistemul de sprijinire a blocurilor de piatră repuse în poziţie prin anastiloză este alcătuit dintr-o grindă metalică perimetrală interioară, din ţeavă rotundă; această grindă susţine stâlpi din ţeavă rotundă care poartă consolele pe care sunt aşezate blocurile. Întreg dispozitivul de sprijinire este îngropat în stratul de pământ care reconstituie nivelurile arheologice corespunzătoare celor două morminte.

Coronamentul monumentului comemorativ – compus din cornişă şi blocul cu lei – este suspendat cu cabluri de o grindă din ţeavă rotundă, arcuită, coborâtă sub talpa inferioară a grinzilor principale ale structurii de acoperire.

Secţiunile arheologice din zona sudică sunt păstrate împreună cu martorii stratigrafici pentru explicitarea atât a celei mai recente etape din istoria monumentului – cercetarea, precum şi a etapelor devenirii lui, conţinute de aceştia. Aceste elemente sunt în parte distruse ca urmare a expunerii la acţiunea factorilor climatici (ploaie, vânt, zăpadă, cicluri îngheţ - dezgheţ) şi local vor fi afectate de lucrările de execuţie a fundaţiilor construcţiei de protecţie, ceea ce face necesară reconstituirea lor, din pământ bătut, pigmentat şi stabilizat cu aditivi şi structuri vegetale de armare – împletitură din nuiele sau chiar pari, în cazuri speciale.

Conul tumular al monumentului tumular originar este prezent şi el, la nivelul sugestiei, datorită conformării construcţiei de protecţie.

Structura de acoperire îşi depăşeşte însă rolul primar, acela de protecţie, îndeplinind mai multe funcţii:

- disimularea cezurii produse în configuraţia topografică de cercetarea arheologică prin conformarea planului de acoperire în strânsă legătură cu generatoarele reliefului local şi prin extinderea stratului vegetal înconjurător deasupra construcţiei, recreându-se astfel imaginea unei etape din parcursul istoric al sitului – cea premergătoare cercetării;

- marcarea prezenţei ansamblului şi delimitarea acestuia prin uşoara detaşare a acoperirii faţă de panta dealului; semnalarea monumentului funerar prin sugerarea siluetei arcuite a conului tumular care încununa tamburul de zidărie.

Detaşarea de sol a carenei permite monumentului, actualmente aplatizat, să îşi recâştige volumul, asigurând în acelaşi timp ventilarea şi iluminarea naturală minimală a spaţiului astfel definit, care oferă cadrul pentru conturarea unui mic muzeu de sit.

Alcătuire funcţională

Accesul în construcţie este permis doar în partea de jos a pantei, în colţul sud-estic. Un prim tronson al traseului traversează spaţiul de trecere cuprins între streaşina puternică a acoperirii şi seria de stâlpi de pe axul inferior. Acest coridor este acoperit, spre deosebire de restul construcţiei, cu parasolare metalice, care opresc pătrunderea luminii directe şi, în acelaşi timp, permit comunicarea vizuală cu depresiunea şi, mai ales, cu necropola din punctul Hop.

Din acest spaţiu se urcă până la nivelul de călcare corespunzător funcţionării celui de-al doilea mormânt, de unde traseul poate fi continuat doar pe o pasarelă metalică, ridicată deasupra mărturiilor conservate ale cercetării arheologice. Ajuns pe latura de vest, traseul este preluat de o platformă aşezată pe nivelul desfiinţării monumentului (+1.29m), de unde se deschide o imagine descendentă, de ansamblu, asupra ruinei. De aici traseul revine pe nivelul de funcţionare al monumentului B, nivel care este conservat în zona vestică şi nordică. Spre est acest nivel urmăreşte uşoara înclinare generală a terenului şi, implicit, a blocurilor fundaţiei. Aici este singura zonă unde apropierea de monument este permisă. Este zona în care tamburul monumentului tumular este puternic distrus, oferindu-se astfel imaginea celor două încăperi funerare pe care le include.

Proiectul de restaurare a edificiului funerar circular a fost iniţiat în 2003, cu scopul dublu de a conserva substanţa istorică a monumentului şi de a-l integra într-un circuit turistic mai amplu. Finalizat în primăvara anului 2004, proiectul a fost avizat de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice.

Primele intervenţii de protecţie, realizate la sfârşitul anului 2002, au constat în împrejmuirea şi acoperirea provizorie a monumentului pentru a-i asigura integritatea până la definitivarea şi punerea în practică a proiectului de restaurare.

A doua etapă a operaţiunilor, conservarea şi integrarea materialului litic, a început în vara acestui an şi va continua în prima parte a anului viitor.

Ultima şi cea mai complexă parte a acestui plan de intervenţie constă în realizarea construcţiei de protecţie şi punere în valoare.

Comunicare prezentată la A.R.A. 5 – aprilie 2004