Sigillate Orientale descoperite pe teritoriul României

(sec. I p. Chr.)

Cristina Popescu

Ne-am propus să prezentăm în cadrul acestei comunicări rezultatele parţiale ale unui studiu de caz efectuat pe ceramica elenistică şi romană descoperită în aşezările geto-dacice de la Poiana (jud. Galaţi), Răcătău şi Brad (jud. Bacău)¹, ştiut fiind faptul că atunci când încercăm să reconstituim o civilizaţie, pentru care sursele literare lipsesc sau sunt foarte puţine, orice informaţie oferită de arheologie poate fi foarte importantă.

Am avut la dispoziţie pentru analiză vesela elenistică şi romană descoperită în aşezările menţionate, aflată în colecţiile muzeelor de istorie din Tecuci, Bacău şi Roman. O parte din piese, cele descoperite pană în anul 1974, au fost repertoriate şi analizate în ampla lucrare dedicată relaţiilor comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană de profesorul I. Glodariu (Glodariu 1974, p. 40-54, 210, 214-219) o alta parte, cele descoperite în davele de la Poiana şi Brad, au fost prezentate şi analizate în monografiile de sit (Ursachi, 1995, 208-225; Vulpe, Teodor, 2003, p. 321-334), însă o mare parte din materialul studiat este inedit.

Vom urmări pe parcursul expunerii doar vesela de import de epocă romană şi anume sigillatele orientale, axându-ne pe următoarele probleme:

1. determinarea formelor, identificarea claselor ceramice din care fac parte şi a zonelor de provenienţă;

2. încadrarea cronologică;

3. influenţele asupra culturii materiale a geto-dacilor;

Pentru determinarea formelor, identificarea grupelor ceramice şi încadrarea cronologică am folosit lucrările: „Atlante delle forme ceramiche. Ceramica fine romana nel baccino mediterraneo”, (Hayes 1985); The Athenian Agora. Pottery of the roman period (Robinson 1959); „Histria X. La ceramique romaine des I-er – III-er siecles ap.J.C.”(Suceveanu 2000) şi Terra Sigillata and red slip pottery in the north pontic region (a short bibliografical survey)”( Zhuravlev, 2002); pentru descrierea culorilor argilei şi angobei am folosit Munsell „Soil Color Chart” (Munsell 1994).

1. Vesela de epocă romană analizată aparţine urmatoarelor grupe de sigillate: Sigillate Orientale B şi Sigillate Pontice. Sigillatele orientale B sunt o categorie de veselă de perioadă romană (Augustus – sec. II p. Chr.) ce provine din zona occidentală a Asiei Mici, divizată - în funcţie de caracteristicile materialului din care sunt confecţionate vasele, de forme şi de cronologie - în două serii tipologice : sigillate orientale B1 (Augustus - jumătatea sec. I p. Chr. ) şi sigillate orientale B2 (ultimul sfert al sec. I p. Chr. - sec. II p. Chr.). Este iniţiată de meşterii arretini, imită în faza iniţială formele arretine, iar centrul sau centrele de producţie sunt situate undeva în zona Tralles-ului. Sunt produse în general forme deschise: farfurii, castroane, boluri, cupe (Hayes 1985, 49-52).

În cadrul materialului studiat am identificat următoarele forme de sigillate orientale B:

-farfurii ( formele Hayes 4, 6-8, 14, 58 ) ce au ca principale caracteristici buza fină, marginea îngroşată şi rotunjită, peretele îngust, drept sau arcuit, mulură în zona de joncţiune a peretelui cu fundul vasului, fundul inelar scund, decor cu rotiţa pe margine şi pe mulura din partea inferioară a vasului şi - în cazul formei 58, varianta timpurie - decorul în formă de „S” aplicat pe perete.

- castroane: un singur exemplar, Hayes 60, cu fundul drept, pereţii evazaţi şi marginea trasă spre interior, cu câte două linii fine, incizate, pe exterior şi interior, în zona de îmbinare cu peretele;

- cupele: sunt reprezentate de două forme Hayes 32 şi 68, ambele cu pereţii evazaţi şi fundul scund diferind prin caracteristicile marginii: margine îngustă, arcuită şi încadrată de două muluri decorate cu rotiţa în cazul formei Hayes 32 şi margine evazată, decorată în partea superioară cu două linii fine incizate.

Argila din care sunt confecţionate vasele este fină, cu aspect „săpunos”, din cauza particulelor de mică din compoziţie. Sunt arse oxidant culorile rezultate fiind roz, roşu şi cărămiziu în diverse nuanţe ( Munsell 10 R 7/6; 2.5 YR 8/4, 7/8, 7/6, 6/8; 5 YR 8/4, 7/8, 7/6, 6/8, 6/4; 7.5YR 7/6). Angoba fină, mată sau cu luciu metalic în foarte multe dintre cazuri exfoliată, acoperă în întregime vasul, iar culorile rezultate în urma arderii sunt roşu şi cărămiziu de nuanţe diferite ( Munsell 10 R 7/8, 5/8; 2.5 YR 8/4, 6/8, 5/8, 4/8; 5 YR 7/8, 6/8, 6/4, 5/8, 4/8; 7.5 YR 6/8 ) Sigillatele Pontice sunt produse în perioada Augustus - sec. III p. Chr., în ateliere din bazinul Mării Negre şi divizate, ţinând cont de forme şi de cronologie, în trei serii tipologice: sigillate pontice A ( perioadă de maximă răspândire mijlocul sec. I p. Chr.-mijlocul sec. II p. Chr.); sigillate pontice B (de la mijlocul sec. II p. Chr.); sigillate pontice C ( sec. II- III p. Chr.) ( D. Zhuravlev, 2002, p. 256 -261 );

În general sunt confecţionate forme deschise: farfurii, castroane, boluri, kantharoi şi cupe. Au specific decorul realizat în tehnica barbotinei de pe cupe şi kantharoi şi modul de angobare. Exteriorul vasului, în majoritatea cazurilor este acoperit cu angobă doar în partea superioară.

Centrul sau centrele în care sunt produse vasele aparţinând clasei de Sigillate Pontice rămân necunoscute. Deşi este o prezenţă obişnuită pe parcursul perioadei cuprinse între sfârşitul sec. I a. Chr şi secolul II p. Chr. în bazinul Pontic, nu sunt deocamdată suficiente date care să fixeze originile ei într-un anumit sit sau măcar zonă. Lipsesc date consistente cu referire la siturile de pe coasta septentrională a Turciei (Bithynia antică), pentru Histria încă nu se poate susţine cu certitudine existenţa unei producţii proprii de ceramică de lux în perioada romană ( Suceveanu 2000, p. 179), iar pentru siturile din nordul Mării Negre se estimează că „în câţiva ani s-ar putea da o clasificare exactă şi detaliată a sigillatelor pontice descoperite aici”(Zhuravlev 2002, p. 225).

Trebuie să precizăm, înainte de prezentarea formelor identificate, câteva probleme de terminologie: în cazul în care identificarea s-a făcut după „Atlante” forma a fost denumita Hayes urmată de număr, la fel şi în cazul în care am folosit „Histria X. La ceramique romaine des I-er – III-er siecles ap.J.C.”(Suceveanu 2000); când identificarea formei s-a făcut după piesele ilustrate de D. Zhuravlev (Zhuravlev 2002), am folosit denumirea de „produs pontic”. Aceeaşi denumire am folosit-o şi în cazul unor farfurii, castroane şi cupe pe care nu le-am putut identifica cu ajutorul nici uneia din lucrările folosite, dar care, după caracteristicile argilei, şi a modului de angobare, le bănuim ca făcând parte tot din această categorie.

Am identificat printre materialele descoperite în davele de la Poiana, Brad, Răcătău următoarele forme de sigillate pontice:

- farfurii (Hayes I şi „produse pontice”) cu buza fină, margine îngroşată şi rotunjită, peretele drept sau arcuit, tras spre interior, mulură în zona de îmbinare a peretelui cu fundul vasului, fundul adânc şi inel simplu sau faţetat; sau buza faţetată şi evazată, peretele arcuit, fundul drept şi inel înalt.

- cupe: - Hayes IV cu buza fină, rotunjită, trasă spre interior şi peretele arcuit;

- Hayes V cu marginea dreaptă sau uşor concavă încadrată de două muluri; pereţi evazaţi şi fundul drept sau concav pe exterior;

- Suceveanu I/1 cu pereţii drepţi , buza dreaptă cu mulură, marginea canelată, unghi drept în zona de joncţiune a peretelui cu fundul vasului; pe corp decor barbotinat.

- „Produs pontic”: buza rotunjită, uşor evazată, marcată pe exterior de o linie fină incizată, corp globular, fund inelar scund şi o toartă sau două torţi mici circulare în secţiune; decor barbotinat „picături”, „boabe de grâu” sau frunze dispus în partea superioară a vasului.

- kantharoi: -„produs pontic” cu corpul globular şi fundul inelar şi torţi cu plăcuţe „Boscoreale”:

- „produs pontic” cu guler, corpul globular, fund inelar şi torţi rotunde.

- Hayes XA,B cu corpul scund, globular ori bitronconic, fundul inelar; pe corp, motive decorative realizate în tehnica barbotinei.

- „produse pontice” presupuse a fi sigillate pontice: castroane cu buza trasă spre interior şi peretele curbat; farfurii cu buza faţetată şi evazată, peretele evazat şi fundul tăiat drept; farfurii cu buza rotunjită şi evazată şi perete puternic profilat şi cupe cu marginea rotunjită, corpul globular, decorate în tehnica barbotinei.

Argila din care sunt confecţionate este fină cu aspect „săpunos” sau vitros de culoare roşie, orange sau maro (Munsell 10R 8/4, 6/4; 2.5YR 8/4, 7/8, 7/6, 6/8; 5 YR 8/6, 8/4, 7/8, 7/6, 7/4, 7/3, 6/8, 6/6; 7.5 YR 8/4, 7/8, 7/6, 6/8, 6/4, 5/6; 10 YR 8/4) angoba este fină, mată sau cu luciu metalic, în general, pe exterior, acoperă doar partea superioară a vasului. De obicei culoare acesteia cu un ton mai închisă decât argila (Munsell 10R 5/8; 2.5YR 6/8, 5/8, 4/8, 4/6, 3/6, 3/4; 5 YR 7/8, 7/6, 6/8, 5/8, 5/6, 5/4, 4/6, 4/4, 4/3, 3/4; 7.5 7/8, 6/8, 6/6, 5/8). Aspectul argilei din care sunt confecţionate, „săpunos” datorat particulelor de mică din compoziţie şi vitros, ne îndreptăţeşte să presupunem că nu provin din acelaşi centru de producţie sau că atelierele din care provin piesele foloseau mai multe surse de argilă.

Din cele 236 de vase identificate 206 aparţin clasei de Sigillate Pontice şi 30 aparţin clasei de Sigillate Orientale B.

Sigillatelor orientale B reprezentate în primul rând de farfurii 97%(29 piese) şi urmate de cupe 3% (1 piese), pe când din cealaltă clasă predomină vasele pentru băut, cupe globulare 54% (110 de piese) şi kantharoi 21 %(44 piese) urmate de farfurii 18% (37 de piese), cupe 4%(8 piese) şi castroane 3% (7 piese).

Din graficul prezentat se poate observa că sigillatele orientale B se distribuie în ordine descrescătoare de la Poiana înspre Brad, iar sigillatele pontice sunt prezente în cantitate aproape egală la Poiana şi Răcătău şi mai puţine la Brad. Situaţia este normală dacă ţinem cont de faptul că centrele de aprovizionare sunt situate la sud de cele trei dave, în bazinul pontic. Descoperirile de vase de import romane din aşezările de la Piatra Şoimului şi Bâtca Doamnei indică faptul că pe măsură ce ne îndreptam spre nord, numărul sigillatelor B şi a celor pontice scade simţitor.

2. Înaintea de a face câteva observaţii legate de cronologia vaselor în discuţie, trebuie să precizăm că pentru marea majoritate nu beneficiem de date certe privind contextul în care au fost descoperite. Putem preciza doar că aproape în totalitate au fost descoperite pe acropola aşezărilor, în ultimul nivel de locuire: la Poiana în nivelul IV datat în sec. I a. Chr. - I p. Chr. (Vulpe, Teodor, 2003, p. 15-21), la Răcătău în nivelul III datat în sec. I a. Chr. - I p. Chr. (Căpitanu 1992, p. 134-135), iar la Brad în nivelul IV, datat în sec. I p. Chr. (Ursachi, 1995, p. 274-279).

Având în vedere că nici una dintre formele identificate nu este produsă mai devreme de sec. I p. Chr. şi că locuirea în davele menţionate încetează la începutul sec. II p. Chr., ca urmare a războaielor daco-romane, putem stabili ca perioadă de importare şi utilizare a sigillatelor orientale în aşezările de pe malul Siretului, începutul sec. I p. Chr. – începutul sec. II p. Chr.

În cadrul acestor limite generale se pot face câteva nuanţări în funcţie de încadrarea cronologică a fiecărei forme în parte după cum se poate vedea din tabelele aferente, cu precizarea că data la care începe să fie produsă fiecare dintre aceste forme se constituie într-un terminus post quem pentru importarea şi utilizarea lor în aşezările în care au fost descoperite. Astfel se poate observa că Sigillatele Orientale B abundă în prima jumătate a secolului I p. Chr., pentru ca în a doua jumătate a sec. I p. Chr. numărul lor să scadă în timp ce Sigillatele Pontice sunt mai puţine în prima jumătate a secolului I p. Chr. şi abundă în cea de a doua jumătate a aceluiaşi secol.

Interesant de remarcat ni se pare faptul că în prima jumătate a sec. I p. Chr. se semnalează farfurii Hayes 4, 6, 7, 8, 14 aparţinând Sigillatelor Orientale B şi kantharoi Hayes XA,B din categoria Sigillatelor Pontice, nici una dintre aceste forme nemaifiind produse în a doua jumătate a sec. I p. Chr.

3. În ceea ce priveşte cea de a treia problemă, a influenţelor pe care vesela de import o are asupra culturii materiale geto-dacice, în literatura de specialitate, de-a lungul timpului, s-a remarcat că primul lucru care se poate observa este fenomenul de imitare a vaselor elenistice şi romane în atelierele geto-dacice, cazul celebru fiind imitarea cupelor elenistice cu decor în relief (Casan - Franga, 1967; Glodariu, 1974, p. 140-150; Florea, 1998).

În cazul concret al influenţei sigillatelor orientale asupra ceramicii locale descoperită în cele trei aşezări putem face câteva observaţii de ansamblu.

Percepută ca obiect de lux, vesela de import atunci când este copiată este introdusă în repertoriul formelor locale de lux. Par să fie imitate ca forme farfuriile Hayes I şi farfuriile „ produse pontice”, kantharoi Hayes X AB şi cei cu torţi rotunde şi plăcuţe „boscoreale” de producţie pontică.

Preluarea acestor forme nu se face pasiv, nu este vorba de o copiere fidelă a modelului, ci de o adaptare a acestuia la cunoştinţele tehnice ale meşterilor olari locali şi la gusturile beneficiarilor, iar decorul asociat de regulă, este cel pictat.

Tentative de imitare a decorului barbotinat sunt de semnalat însă, în ansamblul ceramicii de lux de producţie locală, vasele cu decor barbotinat reprezintă un procent infim, aproximativ 1%. Şi în cazul preluării motivelor realizate în tehnica barbotinei, olarul geto-dac nu s-a limitat numai la o simplă copiere a decorului de pe vasele de import ci îl transpune într-un mod cât mai apropiat de propria-i percepţie asupra frumosului, combinându-l cu motive pictate specifice repertoriului propriu.

Dacă în cazul copierii vaselor cu protome de berbec ce provin din zona nord pontică, au funcţionat pe de o parte limitările de ordin tehnic, olarul geto-dac nereuşind să copieze corpul animalului, limitându-se la al reda într-o formă geometrică şi, pe de altă parte, motivaţii să spunem de natură spirituală, acestea fiind vase de cult, au fost redate acele părţi anatomice ale animalului care pentru utilizator însemnau ceva (Sârbu, Florea, 1997, p. 107-117, fig. 80/ 1-2;); în cazul preluării decorului barbotinat funcţionează pe de o parte aceleaşi limitări de ordin tehnic, iar pe de altă parte cerere pieţei. În condiţiile în care ceramica originală cu decor barbotinat este destul de uşor de procurat iar vasele cu decor pictat sunt la mare modă, numărul mic al vaselor locale cu decor barbotinat este explicabil.

Privită în ansamblul zonei de NV a Pontului Euxin, în aceeaşi perioadă de timp sec. I p. Chr., situaţia importului de sigillate orientale întâlnită în cele trei dave de pe malul Siretului nu reprezintă o excepţie. În lumea barbară din imediata vecinătate a Pontului, atât în mediul sciţilor târzii (O.D. Daţevscaia, 1991) cât şi în cel sarmatic (Bârcă, teză doctorat, ms), apar aproximativ aceleaşi forme de sigillate orientale B şi sigilate pontice ceea ce indică faptul că sursele de aprovizionare sunt oraşele greceşti din nord-vestul pontului care, în cazul sigillatelor orientale B joacă rolul de intermediar iar în cazul sigillatelor pontice pe cel de producător.

Chiar dacă în perioada Augustus – sec. II p. Chr., în Italia şi zona occidentală a Imperiului se dezvoltă, fără precedent, o industrie ceramică cu produse de foarte bună calitate, ce vor fi exportate până departe în Orient, ajungând chiar şi în India ( Hayes, 1985, p. 52), ele nu ajung în aşezările geto-dacice de la Poiana, Răcătău şi Brad. De altfel, sigillate aretine sau sud-galice sunt semnalate în număr mic la Histria ( Suceveanu, 2000, p. 177-185 ) şi în oraşele din nordul Pontului ( Zhuravlev,2002, p. 241-242), sigillatele pontice şi cele micro-asiatice reuşind să asigure necesarul pieţei.

NOTĂ:

1. Mulţumim şi pe această cale doamnei Silvia Teodor şi domnilor Vasile Ursachi şi Viorel Căpitanu pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispoziţie materialul.

BIBLIOGRAFIE:

Alexandrescu, 1966 - Alexandrescu, P., Necropola Tumulară. Săpături 1955 -1961, în Histria II, 1966, p. 133-295;

Casan - Franga, 1967 - Casan – Franga I., Contribuţii cu privire la cunoaşterea ceramicii geto-dacice. Cupele „deliene” getice de pe teritoriul României, Arheologia Moldovei, V, 1967, p. 7-37;

Căpitanu, 1976 - Căpitanu V., Principalele rezultate ale săpăturilor arheologice în aşezarea geto-dacică de la Răcătău (jud. Bacău), Carpica, VIII, 1976, p. 49-121;

Căpitanu, 1992 - Căpitanu V., Noi contribuţii la cunoaşterea civilizaţiei geto-dacice în bazinul Siretului mijlociu. Dava de la Răcătău, Carpica, XXIII/1, 1992, p. 131-193;

Conspectus,1990 - Conspectus Formarum Taerre Sigillatae Italico Mode Confectae, Bonn 1990;

Florea, 1998 - Florea G., Ceramica pictată. Artă, meşteşug şi societate în Dacia pre - romană (sec. I a. Chr. – I p. Chr.), Cluj, 1998;

Florea, 2005 - Florea G., Comerţ şi societate la începuturile celei de-a doua epoci a fierului din Dacia, Comerţ şi civilizaţie. Transilvania în contextul schimburilor comerciale şi culturale în antichitate, Cluj 2005, p. 45-51;

Glodariu, 1974 - Glodariu, I., Relaţii comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974;

Hayes, 1985 - Hayes, J.,W., Atlante delle forme ceramiche II. Ceramica fine romana nel bacino mediterraneo ( Tardo ellenismo e primo impero), Roma, 1985;

Munsell - Munsell. Soil Color Chart, 1994;

Popilian, 1976 - Popilian, G., Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976;

Robinson, 1959 - Robinson H., The Athenian Agora. Pottery of the roman period, vol. V, New Jersey, 1959;

Sârbu – Florea, 1995 - Sârbu, V., Florea G., Imaginar şi imagine în Dacia Preromană, Brăila 1997;

Suceveanu, 2000 - Suceveanu A., Histria X. La céramique romaine des I-er – III-e siècles AP. J-C;

Teodor, 1994 - Teodor, S., Ceramica de import din aşezarea geto-dacică de la Poiana, jud. Galaţi (I), în Carpica XXV, 1994, p. 73-123;

Ursachi, 1994 - Ursachi, V., Zargidava. Cetatea dacică de la Brad, Bucureşti, 1995;

Vulpe, Teodor, 2003 - Vulpe, R., Teodor, S., Piroboridava, Bucureşti 2003;

Zhuravlev, 2002 - Zhuravlev, D., V., Terra Sigillata and red slip pottery in the north pontic region ( a short bibliografical survey), în Ancient Civilization from Scythia to Siberia, VIII, nr. 3-4, sept. 2002;

Webster, 1996 - Webster, P., Roman samian pottery in Britain, York, 1996.

Comunicare prezentată la A.R.A. 7 – aprilie 2006