SPIRALE...

Daniel Spânu

Regret să vă dezamăgesc astăzi. Mi-aş fi dorit să fiu în măsură să efectuez o încadrare a brăţărilor spiralice de aur în contextul orfevreriei dacice – subiectul tezei mele de doctorat. Atunci când aş fi avut posibilitatea să realizez o fugară documentare a acelor piese, prin simple schiţe de lucru, demersul mi-a fost pur şi simplu interzis. In aceste condiţii, nu îmi voi permite să lansez afirmaţii lipsite de o bază documentară şi nici nu sunt dispus să prezint observaţiile mele şi posibilele abordări metodologice pe care le-am întrevăzut. Voi aştepta până ce brăţările vor fi publicate de către cei privilegiaţi să o facă.

Ţin totuşi să îmi exprim speraţa că evenimentul introducerii în circuitul ştiinţific, prin publicare, a vestitelor brăţări, nu se va lăsa aşteptat ani de-a rândul, aşa cum s-a întâmplat de exemplu în cazul tezaurului dacic de la Lupu, descoperit în 1978 şi publicat în mod complet abia după 16 ani¹.

Să ne amintim însă şi de inventarul fastuosului mormânt din tumulul II de la Cugir, descoperit prin săpături sistematice în 1979. Nefericitul mormânt dacic nu a fost nici până astăzi, după 28 de ani, introdus în mod sistematic în circuitul ştiinţific. Raportul de săpătură cel mai detaliat dedicat acestui mormânt² nu conţine decât o simplă listă de obiecte neilustrate, lipsite de descriere tehnică, cu toate că din invetarul funerar provin fibule de argint³, piese de harnaşament şi elemente ale unui car, arme, ceramică, o situla de bronz republicană⁴ şi chiar o placă de aur a cărei ilustrare edită o datorăm din fericire lui Roman, Sântimbreanu şi Wollmann⁵, nicidecum autorilor săpăturii, regretaţii Ion Horaţiu Crişan şi Florin Medeleţ. Să-mi fie iertată întrebarea: de ce trebuie să aşteptăm atât de mult?

Ar trebui deplânsă şi soarta publicistică a altor contexte funerare de epocă dacică cercetate sistematic, dar care au fost numai parţial sau chiar deloc publicate sistematic: aşa numita necropolă “daco-celtică” de la Remetea Mare⁶, mormântul “amazoaniei” de la Cetăţeni⁷, tumulul Movila-Hârtop de la Poiana⁸, sau o depunere secundară într-un tumul de la Popeşti⁹. Toate aceste contexte funerare conţineau obiecte de orfevrerie şi se datează în perioada preromană.

Ce se întâmplă însă cu piesele din metal preţios descoperite în săpăturile din Cetăţile din Munţii Orăştiei ? In 1941 Dorin Popescu menţiona mai multe obiecte de argint inedite de la Costeşti, aflate la Muzeu din Cluj¹⁰. La ora actuală, în literatura de specialitate au fost menţionate sau publicate numai trei piese de orfevrerie de la Costeşti, toate identificate în campanii postbelice din 1956, 1996 şi 1999¹¹.

Să fie afirmaţia lui Popescu rodul pur al imaginaţiei?

La rândul lor, Constantin şi Hadrian Daicoviciu afirmau în 1960 că la Grădiştea de Munte s-ar fi găsit ”400 de unelte deosebite de fier (...), alături de numeroase (s.n.) obiecte de uz practic şi de podoabă, din bronz sau argint”¹², ar piesele din metal preţios din Munţii Orăştiei par să fi fost ”atât de numeroase, încât enumerarea lor e imposibilă”¹³. În mod straniu, după decenii de cercetări în Cetăţile din Munţii Orăştiei, au fost publicate sau menţionate în mod concret numai şase piese de orfevrerie¹⁴...

Să revenim dar la brăţări. Până la publicarea unei documentaţii sistematice şi detaliate şi până la prezentarea edită a unei dezbateri analitce a brăţărilor, discuţiile vor rămâne cantonate în repere conjuncturale şi în incertitudini, iar riscul alunecării în derizoriul scandalurilor din mass-media este evident major. Pentru a fi studiate, brăţările trebuie mai întâi documentate, iar posibilitatea studierii lor nu trebuie îngrădită. A îngrădi studierea lor înseamnă a anula libertatea de informare, libertatea cunoaşterii, libertatea de a gândi. Din perspectiva cercetării, brăţările nu sunt altceva decât documente ale căror informaţii nu trebuie să aparţină vreunei instituţii, vreunei persoane sau vreunui grup de persoane. Brăţările aparţin acelei epoci în care ele au fost realizate.

Dacă piesele sunt falsuri, atunci trebuie să identificăm prin studiu acele elemente care trădează totuşi contrafacerea. Dacă piesele sunt autentice, încadrarea lor în contextul cultural şi meşteşugăresc al Daciei preromane s-ar dovedi un demers fascinant, dar în acelaşi timp incomod: unele dintre ipotezele dogmatizate de mult timp ar fi erodate şi optica tradiţională ar trebui revizuită un pic. Dar riscurile trebuie asumate. Obsesia certitudinilor ne face prea adesea să uităm de jocul subtil al relativităţilor.

În încheiere voi adăuga un singur lucru: până la publicarea unei argumentaţii coerente şi convingătoare dedicată autenticităţii sau nonautenticităţii brăţărilor spiralice de aur, consider că vom rămâne prizonierii acelei “libertăţi de a spune orice”¹⁵, specifică vremilor noastre. Din această perspectivă, o să vă rog să contemplaţi grupajul de imagini care urmează.

NOTE:

1. Moga V., Der Silberschatz von Lupu, Gemeinde Cergău, Jud. Alba în Goldhelm, Schwert und Sielberschätze. Reichtümen aus 6000 Jahren rumänischer Vergangenheit, Frankfurt am Main 1994, p. 180-181; Glodariu I., Moga V., Tezaurul dacic de la Lupu, Ephemeris Napocensis 4, 1994, p. 33-48.

2. Crişan I. H., Necropola dacică de la Cugir, jud Alba. Apulum 18, 1980, p. 83-84.

3. Rustoiu A., Fibulele din Dacia Preromană. Bibliotheca Thracologica 22. Bucureşti 1997, p. 35-36, p. 97, lista 2, nr. 7.

4. Florescu R., Miclea I., Stramoşii românilor. Vestigii milenare de cultură şi arta. Geto-dacii. Bucureşti 1980, fig. 362.

5. Roman B., Sântimbreanu A., Wollmann V., Aurarii din Munţii Apuseni. Bucureşti 1982, p. 15, fig. 9.

6. O primă menţionare a necropolei la Stoia A., Les fouilles archéologiques en Roumanie (1976). Dacia 21, 1977, p. 367. Autorul săpăturii, Crişan I. H., Civilizaţia geto-dacilor, Bucureşti 1993, fig. 42, avea să ilustreze câteva perle de tablă de argint şi doi cercei, fără să menţioneze provenienţa lor funerară. Informaţii sumare dar mai lămuritoare le datorăm Luminiţei Munteanu-Dumitriu L., Itinerarii arheologice bănăţene, Bucureşti 1988, p. 142.

7. Informaţiile extrem de sumare oferite de Rosetti D. V., Au fost amazoane în Dacia? Magazin Istoric, anul III, nr. 11 (32), noiembrie, 1969, p. 90-94 au fost reproduse ulterior de alţi autori. Valorificarea unor informaţii suplimentare, dar indite de către Babeş M., Staţiunea geto-dacă de la Cetăţeni. Descoperiri şi informaţii recuperate, SCIVA 50, 1-2, 1999 (2000), 11-31 au condus la desluşirea parţială a modului de amenajare a monumentului funerar, nu însă şi la reconstituirea inventarului său, care la ora actuală este pierdut. Din el făceau parte, o cămaşe de zale şi ... ornamente din aur şi argint.

8. Inventarul nu a fost niciodată ilustrat. Incercarea de a completa informaţiile oferite de Vulpe E., Chirilă E., Florescu R., Gostar N., Niţu A., Şantierul Poiana, SCIV 3, 1952, p. 209-210 şi Vulpe A. La nécrople tumulaire gète de Popeşti, Thraco-dacica 1, 1976, p. 208-210 prin consultarea jurnalului de şantier al Ecaterinei Dunăreanu-Vulpe din anul 1936 s-a dovedit un eşec: el nu se află nici la Iaşi, (informaţie Silvia Teodor), nici la Tecuci (informaţie Mircea Nicu) şi nici în arhiva particulară a d-lui Alexandru Vulpe. Mormântul conţinea, printre altele, două fibule de argint şi un inel de aur.

9. Descoperirea la Popeşti a două fibule, a unui colan şi a unui inel, toate de argint, de către D. V. Rosetti din anii 1940-1942 a fost de-abia menţionată de Protase D., Riturile funerare la daci şi la daco-romani, Bucureşti 1971, p. 40-41. Şi asupra acestei descoperiri s-a aşternut tăcerea, iar piesele s-au pierdut.

10. Popescu D. Objets de parure géto-daces en argent. Dacia 7-8, 1937-1940 (1941), p. 198.

11. De la Costeşti – Cetăţuia provine un colan (brăţară?) descoperit în 1956-1957: Daicoviciu C., Gostar N., Daicoviciu H., Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului - Costeşti, Materiale şi cercetări arheologice 6, 1959, 335, fig. 4 şi o placă “mică dreptunghiulară de argint" neilustrată: Glodariu I., Florea G., Suciu I., Iaroslavschi E., Gheorghiu G., Pescaru A., Bodó C., Costeşti, în Cronica cercetărilor arheologice din România, Bucureşti 1999, 31; Glodariu I., Florea G., Suciu I., Iaroslavschi E., Gheorghiu G., Pescaru A., Bodó C., Costeşti, în Cronica cercetărilor arheologice din România, Bucureşti 2000, 35; Un ornament de car a fost descoperit la Costeşti – Piatra lui Solomon: Glodariu I., Dacian Trade with the Hellenistic and Roman World, BAR Suppl. Ser. 8, 1976, 204, nr. 3, pl. 41/S3; Rustoiu A., Metalurgia bronzului la daci (sec. II î. Chr.- sec. d. Chr.). Tehnici, ateliere si produse de bronz, Bucureşti 1996, 158, 335, fig. 99/3;

12. Daicoviciu C., Daicoviciu H. Sarmizegetusa. Cetăţile şi aşezările dacice din Munţii Orăştiei. Bucureşti 1960, p. 37.

13. Daicoviciu C., Daicoviciu H. op.cit., p. 28.

14. La piesele de la Costeşti (v. supra n. 11) mai trebuie adăugate un colier la Grădiştea de Munte (Rustoiu A., op.cit. 33 şi 42, nt. 43) doar menţionat, o brăţară de la Băniţa (Macrea M., Floca O., Lupu N., Berciu I., Cetăţi dacice din Sudul Transilvaniei, Bucureşti 1966, p. 31, fig. 12) şi o fibulă linguriţă la Piatra Roşie (Daicoviciu C., Cetatea dacică de la Piatra Roşie, Bucureşti 1954, p. 94, pl. XV/8.), toate din argint.

15. Boia L., Istorie şi mit în conştiinţa românească. Bucureşti 1997, p. 294.

Comunicare prezentată la A.R.A. 8 – aprilie 2007