|
|
Roşia Montană, reflexie a statului
de drept România Andreea Chifan STATUL Nimeni nu a văzut vreodată Statul. Însă cine ar putea nega
faptul că el este o realitate? Locul pe care îl ocupă în viaţa
noastră cotidiană este atât de important, încât dacă am
încerca să concepem existenţa fără el, ar însemna
compromiterea posibilităţilor noastre de a trăi. Lui îi
împrumutăm pasiunile umane: el este generos sau zgârcit, ingenios sau
stupid, crud sau blajin, discret sau copleşitor. Până în secolul al XVI-lea, termenul latinesc status desemna exclusiv persoanele
de aceeaşi condiţie socială. Dar începând cu secolul al
XVI-lea, din status ia
naştere cuvântul stat, cu sensul său politic actual. Din secolul al
XVI-lea până astăzi, termenul stat a făcut o carieră atât
de impresionantă, încât a devenit criteriul care, în opinia unor autori,
departajează concepţiile politice contemporane, clasificabile în
funcţie de prioritatea dată statului administrator, statului
partid, satului naţiune ori statului savant. În accepţiunea sa curentă,
statul reprezintă forma normală de organizare a
societăţii politice, el este puterea politică
instituţionalizată. Statul nu e un scop în
sine, el este un instrument pentru organizarea şi conducerea
societăţii în serviciul acesteia, în conformitate cu orientarea
majoritară la un moment dat. Rolul statului diferă de la epocă
la epocă şi de la societate la societate în funcţie de
valorile specifice. Democraţia liberală presupune că statul
serveşte individul, libertăţile şi drepturile lui şi
comunitatea în ansamblul ei. DREPTUL Dreptul unui stat ni se
înfăţişează nu ca o sumă aritmetică dată
de totalitatea normelor juridice, ci ca un ansamblu al acestora, organizate,
structurate într-un sistem pe baza anumitor principii, urmărind o anumită
finalitate. Statul este cel care
edictează o parte a normelor juridice, statul le “dotează”,
aşadar, cu forţa sa de constrângere. Aceasta rezultă din
faptul că, puterea de stat este unică în societate, deţinând
monopolul constrângerii legitime. Specificul normelor de drept în raport cu
alte tipuri de norme existente într-o societate este conferit de originea sau
recunoaşterea statală. Pe de altă parte, dreptul îi este necesar statului în acţiunea
sa de conducere şi organizare a societăţii. Prin norme
juridice se stabilesc organele statului şi competenţele lor,
relaţiile dintre ele şi cu cetăţenii, drepturile şi
libertăţile acestora. Dreptul este cel care-i conferă puterii
de stat legitimitate şi capacitatea de a conduce sistemul social, de a
asigura ceea ce în ultimă instanţă a fost şi este scopul
creării statului, pacea socială. STATUL ŞI DREPTUL – STATUL DE DREPT Parafrazându-l pe profesorul Neagu Djuvara, putem spune că realitatea
cea mai pasionantă de studiat în ştiinţa juridică este
statul. Sintagmă reflectă interdependenţa dintre cele două
fenomene sociale, fiecare având tendinţe opuse: statul (puterea), de
dominaţie şi supunere, dreptul, de ordonare şi frânare. Un
renumit jurist francez, Leon Duguit, spunea că “dreptul fără
forţă e neputincios dar forţa fără drept este o
barbarie”. Fundamentul statului de drept s-a conturat într-un îndelungat proces
istoric de interferenţă a diferitelor teorii privind raporturile
între stat şi drept, între stat – societate – individ. Un aspect al problemei relaţiilor dintre cetăţean şi
stat este cel al libertăţii, al limitării acţiunii
statului la graniţa de la care începe libertatea individului,
condiţie necesară a exercitării de către acesta din
urmă a drepturilor sale. Statul de drept – noţiune de răscruce[1] – s-a format şi
răspândit în jurul a trei mari modele:1. Rule of Law – modelul istoric englez. 2. Rechtsstaat - modelul german. 3. L’ État de droit – modelul francez.
Fie ca abordează viziuni formaliste sau materialiste ale teoriei
statului de drept, este prudent să nu supraestimăm nici una din
cele trei variante de mai sus ale acestuia. Statul de drept s-a impus ca o valoare în sine. El a devenit o
referinţă obligatorie, atât pentru statele care sunt obligate
să se situeze sub imperiul său, cât şi pentru actorii
politici, care sunt ţinuţi să se sacrifice cultului său. Statul de drept s-a impus ca o valoare în sine. El a devenit o
referinţă obligatorie, atât pentru statele care sunt obligate
să se situeze sub imperiul său, cât şi pentru actorii
politici, care sunt ţinuţi să se sacrifice cultului său. Statul de drept apare în statele contemporane ca o constrângere
axiologică, care comandă orice legitimitate politică. Trăsăturile unui stat de drept, prin urmare si ale Români, ar
trebui să cuprindă:
CONSTITUŢIA
ROMÂNIEI[2] Titlul al doilea, Capitolul al doilea,: Drepturile, libertăţile şi
îndatoririle fundamentale; Drepturile şi libertăţile
fundamentale. ARTICOLUL 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate
fizică şi psihică ARTICOLUL 23 - Libertatea individuală ARTICOLUL 24 - Dreptul la apărare ARTICOLUL 25 - Libera circulaţie ARTICOLUL 26 - Viaţa intimă, familială şi
privată ARTICOLUL 27 - Inviolabilitatea domiciliului ARTICOLUL 28 - Secretul corespondenţei ARTICOLUL 29 - Libertatea conştiinţei ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare ARTICOLUL 31 - Dreptul la informaţie ARTICOLUL 32 - Dreptul la învăţătură ARTICOLUL 33 - Accesul la cultură ARTICOLUL 34 - Dreptul la ocrotirea sănătăţii ARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sănătos ARTICOLUL 36 - Dreptul de vot ARTICOLUL 37 - Dreptul de a fi ales ARTICOLUL 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European ARTICOLUL 39 - Libertatea întrunirilor ARTICOLUL 40 - Dreptul de asociere ARTICOLUL 41 - Munca şi protecţia socială a muncii ARTICOLUL 42 - Interzicerea muncii forţate ARTICOLUL 43 - Dreptul la grevă ARTICOLUL 44 - Dreptul de proprietate privată ARTICOLUL 45 - Libertatea economică ARTICOLUL 46 - Dreptul la moştenire ARTICOLUL 47 - Nivelul de trai ARTICOLUL 48 - Familia ARTICOLUL 49 - Protecţia copiilor şi a tinerilor ARTICOLUL 50 - Protecţia persoanelor cu handicap ARTICOLUL 51 - Dreptul de petiţionare ARTICOLUL 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică ARTICOLUL 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi Prin ratificarea principalelor convenţii ale Naţiunilor Unite
din domeniul drepturilor omului, Convenţia privind protecţia
minorităţilor naţionale, Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului etc. alături de prevederile constituţionale,
România garantează toate celelalte libertăţi şi drepturi
ale omului - politice, economice, civile, sociale şi culturale. CAZUL ROŞIA MONTANĂ Să ne concentrăm
asupra unei comunităţi din vestul României rurale, situată în
judeţul Alba, comuna Roşia Montană. Comuna numără 16
sate, dintre care, enumerăm patru, cele mai mari: Roşia
Montană, Cărpiniş, Vârtop şi Corna. Populaţia
comunei numără aproximativ 3716 de locuitori[3], cel puţin la nivelul
anului 2006 şi cel puţin, în documentele oficiale. După cum
vom arăta pe parcursul lucrării o mare parte a populaţiei
locale a părăsit comunitatea. Localitate minieră,
Roşia Montană, este situată la 800 m altitudine pe versantul nord-vestic al Carpaţilor
Meridionali, în sudul Munţilor
Apuseni (la poalele Munţilor
Metaliferi). În Munţii Metaliferi, o suprafaţa de 2500 km˛
defineşte un aşa-numit patrulater al aurului, ce delimitează
zona cea mai bogata în argint, aur, aramă, plumb şi zinc din România.
Roşia Montană este un mic bazin geologic al Patrulaterului aurifer
caracterizat prin bogăţia sa în minereu de aur şi argint. Localnicilor
le place să spună că în Roşia Montană aurul se
găsea şi în praful drumurilor, sau că roşienii calcă
pe aur în fiecare zi. Printre cele mai vechi localităţi atestate documentar în
România, Roşia Montană are o istorie strâns legata de exploatarea zăcămintelor
aurifere, primele atestări ale acestei activităţi fiind
atribuite unor culturi precreştine, în jurul anilor 2800 - 2500 î.Chr. Din
perioada romană datează şi prima atestare a localităţii,
care apare sub numele de Alburnus Maior pe tăbliţa cerată din
6 februarie 131 d.Chr., descoperită împreună cu alte 25 de tabliţe
cerate şi obiecte de inventar minier în galeria Sfântul Ladislau din
mina Sfântul Simion din Ohaba. În perioada Evului Mediu, conform unor
atestări de secol XIII, mineritul tradiţional reprezenta în
continuare una din ocupaţiile de bază ale locuitorilor, pentru ca
în era modernă şi contemporană să cunoască o
amplă exploatare industrializată[4]. MOMENTUL T0 La momentul de faţă, activitatea subvenţionată de
exploatare şi prelucrare a minereului auro-argentifer din Roşia
Montană, realizată de către filiala Roşiamin a Companiei
Naţionale a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest Deva SA este
sistată încă din octombrie 2006[5]. În acest context al
închiderii, în baza „Strategiei industriei miniere pentru perioada 2004-2010”[6],
a unui număr de 41 de mine şi cariere ale Minvest, în Roşia
Montană au fost disponibilizaţi din sistemul minier, între
2000-2006, un număr de aproximativ 800 de persoane. ZORII PROIECTULUI În iunie 1997, Călin Popescu Tăriceanu, la acea dată
ministrul industriei şi comerţului, comunica Agenţiei pentru
Resurse Minerale acordul său pentru asocierea între Gabriel Resources
Ltd.[7],
companie canadiană, fără experienţă în domeniul
minier, înregistrată în Barbados şi Regia Autonomă a Cuprului
(RAC) Deva, asociere care va purta numele de S.C. Roşia Montană
Gold Corporation S.A. (RMGC)[8].
Gabriel Resources deţine 80% din acţiuni, Minvest Deva S.A.,19.31 %, iar restul de aproximativ 0.69 % aparţine unui grup de acţionari români
minoritari. RAC Deva, cu numele schimbat în Minvest Deva, primeşte din partea
Agenţiei Naţională pentru Resurse Minerale[9] (ANRM) licenţa de
concesionare si exploatare a minereurilor din perimetrul Roşiei Montane, având calitatea
de titular, iar RMGC afiliat[10].
Licenţa este ulterior transferată[11] de la Minvest Deva către
RMGC, in octombrie 2000[12].
Merită menţionat
că, astăzi, trei foşti directori ai Regiei Autonome a Cuprului
Deva sunt urmăriţi penal în ceea ce presa a început să
numească „afacerea Rosia Montana”. În iunie anul curent, România
Liberă, ediţia Transilvania – Banat titra: „DNA a început urmărirea
penală împotriva a trei foşti directori ai Regiei Autonome a
Cuprului Deva pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. Dobre
Mircea, Stanca Nicolae şi Lazăr Ion sunt acuzaţi că prin
semnarea unor contracte şi acte adiţionale au dus la pierderea de către
statul român a unei "felii" importante din afacerea Roşia
Montană[13].” CUTIA NEAGRĂ Atât licenţa de exploatare a minereului acordată Minvest Deva
şi ulterior transferată RMGC, cât şi contractul prin care
aceasta a fost transferată, împreună cu toată
documentaţia tehnică aferentă, drepturile şi
obligaţiile părţilor, dintre care, una reprezintă statul
român „fac parte din categoria informaţiilor clasificate, exceptate de
la accesul liber al cetăţenilor, în baza prevederilor Legii nr.
182/2002[14]
privind protecţia informaţiilor clasificate, al Hotărârii
Guvernului nr. 585/2002[15]
pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a
informaţiilor clasificate în România şi al Hotărârii
Guvernului nr. 781/2002[16]
privind protecţia informaţiilor secrete de serviciu, precum şi
al Ordinului preşedintelui ANRM nr. 202/2003 privind aprobarea listei cu
informaţiile ce constituie secrete de serviciu în cadrul ANRM”[17] În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 182/2002 art. 31 şi
32 orice persoană juridică din România poate să clasifice
orice informaţie aferentă activităţii sale, ca şi
secret de serviciu. În contextul înscrierii României în rândul
ţărilor democratice, care respectă primordialitatea
interesului public, în anul 2001 este adoptată Legea nr. 544/2001[18]
privind liberul acces la informaţiile de interes public. După mai
multe modificări de substanţă, legea statuează la
momentul de faţă, în art. 1 principiul liberului acces la
informaţiile de interes public, aşa cum sunt acestea definite în
cuprinsul actului normativ, ca principiu fundamental ce stă la baza
relaţiilor dintre persoane şi autorităţi publice, în
concordanţă cu Constituţia României şi cu tratatele
internaţionale ratificate de către Parlamentul României. Sunt
informaţii publice toate informaţiile care privesc activitatea sau
care sunt rezultatul activităţii unei autorităţi publice
sau instituţii publice (entitate ce foloseşte sau
administrează fonduri publice), conform art. 1 lit. b din lege. Agenţia Naţională a Resurselor Minerale este o
instituţie publică[19],
Roşia Montană Gold Corporation fiind o companie la care statul
român este acţionar, chiar şi minoritar, ar trebui, cel puţin
în condiţiile speciale ale zonei geografice în care această
companie îşi propune să-şi desfăşoare activitatea,
să fie subiect al legii informaţiilor publice. Condiţiile speciale la care făceam referire au la bază
prevederile HG nr. 813/1999[20],
conform căreia zona Munţilor Apuseni este declarată zonă
minieră defavorizată. Conform normelor OUG nr. 24/1998[21]
privind regimul zonelor defavorizate, investitorii din aceste zone primesc o
serie de facilităţi în ceea ce priveşte importul anumitor
utilaje industriale, sau diverse facilităţi fiscale. Mai mult,
până la momentul octombrie 2006, Minvest Deva s-a bucurat de
subvenţionarea activităţii de exploatare şi prelucrare a
minereului auro-argentifer din zona Roşia Montană, sau a
beneficiat, ca şi companie de stat, de mai multe ori, de înlesniri la
plata datoriilor către bugetul de stat sau de alte asemenea
facilităţi fiscale sau financiare.[22] Concluzionând, este sau nu respectat, în România, dreptul
constituţional de liber acces la informaţie publică? Sigur, s-ar găsi, în acest context, voci care să considere
că aplicarea acestor mult citate dispoziţii legale ar veni să
încalce principiul confidenţialităţii informaţiilor
economice, comerciale sau financiare, a cărui justificare se
găseşte în ideea protejării dreptului de proprietate
intelectuală sau al principiului concurenţei legale,
prevăzute, de asemenea, în cuprinsul legii nr. 544/2001 privind
informaţiile publice. Nimic mai adevărat, sub rezerva faptului ca
aceste informaţii să protejeze activităţi economice
desfăşurate în deplină concordanţă cu prevederile
legale, în vigoare, din România, şi ca, în cazuri excepţionale,
aceste informaţii să fie disponibile pentru o instanţă de
judecată. Din păcate, până la ora actuală licenţele
şi permisele miniere aferente zonei Roşia Montană sunt
încă secrete. Din păcate, până la
ora actuală licenţele şi permisele miniere aferente zonei
Roşia Montană sunt încă secrete. Astfel, în urma mai multor litigii sau cereri întemeiate pe accesul la
informaţii, iniţiate împotriva Agenţiei Naţionale de
Resurse Minerale, a Consiliilor Judeţene, a unor Agenţii de Protecţie
a Mediului etc, Centrul de Resurse Juridice[23] a constatat ca instanţele
aplică cu prioritate regula clasificării informaţiilor conţinută
de legislaţia amintită, încălcând astfel: tratate de
drepturile omului la care România este parte şi care garantează
accesul la informaţii (Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Convenţia de
la Aarhus) Constituţia României, care arată că aceste tratate
de drepturile omului se aplică cu prioritate atunci când legislaţia
internă este contrară (art. 11 şi 20) şi care garantează
accesul la informaţii (art.31), precum şi Legea 86/2000[24]
privind ratificarea Convenţiei de la Aarhus[25] (care are ca obiect
accesul la informaţii de mediu, participarea publicului la luarea
deciziilor de mediu şi accesul la justiţie)[26]. În altă ordine de idei, merită menţionată
iniţiativa parlamentarilor români de a propune amendarea legii nr.
544/2001, în sensul de a obliga instituţiile publice din România de a
pune la dispoziţia publicului toate contractele de privatizare ale
companiilor de stat. La momentul de faţă a fost adoptată legea
nr. 188/2007[27]
pentru completarea art. 5 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public care obligă autorităţile
şi instituţiile publice să pună la dispoziţia
persoanelor interesate contractele de privatizare încheiate după
intrarea în vigoare a prezentei legi, cu anumite excepţii, referitoare
la respectarea unor principii enumerate mai sus. O LICENŢĂ – DOUĂ LICENŢE Titularul RMGC susţine faptul că înţelegerea de la baza
transferului este aceea ca, în baza acestei licenţe de exploatare,
Minvest să îşi continue activitatea de exploatare de la Roşia
Montana, iar RMGC să desfăşoare activităţi de
explorare şi de dezvoltare a proiectului nou. Cu toate acestea, în baza
unei licenţe de exploatare nu se pot desfăşura activităţi
de explorare. Atât vechea Lege a Minelor 61/1998[28], cât şi noua Lege a
Minelor 85/2003[29]
prevăd explorarea şi exploatarea ca activităţi miniere
distincte, pentru care se obţin licenţe de concesiune distincte (în
baza unor documentaţii distincte). A stat, oare, la baza transferului de
licenţă o cauză ilicită? Şi anume, eludarea de către
RMGC a prevederilor legale privind obţinerea dreptului de a desfăşura
activităţi de explorare la Roşia Montană (adică obţinerea,
prin licitaţie publică, a unei licenţe de explorare).[30] CÂT NE COSTĂ 300t DE AUR? În studiul de fezabilitate al propusei mine, întocmit în anul 2001, RMGC
întrevede o exploatare de suprafaţă, în patru cariere deschise, (Cetate,
Carnic, Jig-Văidoaia şi Orlea), având o capacitate de
producţie anuală de procesare de 20 de milioane de tone de minereu.
RMGC consideră, în urma investigaţiilor efectuate că în
zonă există suficiente rezerve de minereu de aur (1,56 g aur la
tona de minereu) şi de argint (7,8 g argint la tona de minereu) pentru a
justifica această exploatare de suprafaţă. Concluzia studiului
este că singura modalitate rentabilă de procesare a minereului
aurifer este aceea prin cianurare, într-o cantitate anuală,
aproximativă, de peste 200.000 tone. Suprafaţa estimatului proiect urmează
să fie de 1.600 ha teren, din care 722 ha acoperite de carierele de
extracţie, iar pe 700 ha se va întinde lacul de decantare, depozit al
sterilelor încărcate de cianuri şi alte substanţe chimice –
metale grele – rezultate în urma procesării minereului. Beneficiul estimat: 300 tone de aur şi 1.600 tone de argint. Primul
lingou de aur urma să fie produs in 2004. Toate acestea implică
decopertarea totală a zonei respective, strămutarea a aproximativ
2000 de persoane, respectiv a 800 de locuinţe (740 case individuale
şi 138 de apartamente) a 8 biserici, 9 cimitire, şcoli, etc.
şi distrugerea unor importante vestigii istorice, deci aproape 3000 ha
condamnate la deşertificare sau transformate în iazuri cu înaltă
încărcătură toxică. În acest scop, societatea a solicitat
concesiunea a 2120 ha în vatra localităţii Roşia Montană
şi 800 ha în comuna Bucium.[31] ARHITECTURĂ. ARHEOLOGIE. PATRIMONIU. Legea nr. 5 din 6 martie 2000
privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea
a III-a – zone protejate[32],
menţionează localitatea Roşia Montană în Anexa nr. I Zone naturale protejate de
interes naţional şi monumente ale naturii[33], în anexa III - Monumente
si ansambluri de arhitectură[34], Arhitectură
industrială; amenajări căi de comunicaţie[35],
Monumente de arhitectura populară (locuinţe săteşti)[36]. Lista monumentelor
istorice[37]
încadrează Roşia Montană la trei categorii, astfel: la categoria I, cu 7 monumente, toate din epoca romana: „Situl arheologic Alburnus Maior-Roşia
Montană”, „Aşezarea romană
de la Alburnus Maior, zona Orlea”, „Exploatarea minieră romană de
la Alburnus Maior, Masivul
Orlea”, „Vestigiile romane de la
Alburnus Maior, zona Carpeni”, „Incinta funerară romană din
zona Tău Găuri”, „Galeria „Cătălina
Monulesti” din zona protejată a centrului istoric al localităţii”, „Galeriile romane din Masivul Cârnic, punct
Piatra Corbului”, la categoria II, cu 42 monumente:
„Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, „Centrul istoric al localităţii
( Târgul satului, Piaţa, Cartierul Berg, Str. Brazilor şi zona din
amonte de Piaţa, spre lacuri)”, „Casa parohială ortodoxa”, „Casa cu
spaţiu comercial, azi primărie”
şi încă 38 case, iar la categoria III, cu „Monumentul comemorativ al lui Simion Balint (în cimitirul bisericii
„Adormirea Maicii Domnului”)”. O opinie avizată susţine că “Acum suntem în
măsură să afirmăm cu toată responsabilitatea că
distrugerea sitului de la Roşia-Montană ar echivala cu cea a obiectivelor
arheologice de la Sarmizegetusa sau Histria. Distrugerea sitului minier
Roşia-Montană ar afecta în modul cel mai grav, atât patrimoniul
cultural al României cât şi imaginea ţării noastre pe plan
european.”[38]
Conform istoricilor şi arheologilor, orice cercetare
arheologică responsabilă a acestor vestigii, într-un sit atât de complex, ar presupune excavaţii de
câteva decenii. DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU BUNE INTENŢII Importanţa excepţională pe care o au vestigiile din
patrimoniul cultural naţional din zona Roşia Montană, ca
şi importanţa economică a proiectului investiţional
promovat de către firma Roşia Montană Gold Corporation au
determinat ca Ministerul Culturii şi Cultelor să instituie prin
Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2504 din 07.03.2001, Programul
Naţional de Cercetare Alburnus Maior - cercetări de arheologie
preventivă. Programul este coordonat de către Muzeul Naţional
de Istorie a României, în colaborare cu Serviciul Arheologie din cadrul
Direcţiei Generale a Patrimoniului Cultural. „Firma a finanţat însă
cercetările, (conform obligaţiei legale, instituită prin
ordinul 2504/2001) afirmând, încă din 2002, că vor primi
descărcarea de sarcină arheologică. Este evident că
descărcarea de sarcină arheologică nu se obţine în
virtutea finanţării cercetărilor, ci în funcţie de
rezultatele cercetării, iar investitorul trebuie sa aibă în vedere
şi modificarea proiectului pe propria cheltuială, ca urmare a
rezultatelor obţinute”.[39] Ministerul Culturii a eliberat în 2004 un certificat de descărcare
de sarcină arheologică a masivului Cârnic, livrându-l cu toata reţeaua
de galerii antice şi medievale, spre excavare, firmei RMGC. Întrebarea ce se pune este cum au sunat clauzele contractului semnat de Ministerul
Culturii şi Cultelor pentru finanţarea programului naţional
Alburnus Maior cu RMGC şi cine este responsabil că s-a acceptat
aprioric că se va da certificatul de descărcare de sarcină
arheologică şi, implicit, avizul de construcţie a proiectului
minier?[40] Descărcări de sarcină arheologică au mai fost
acordate de către Comisia Naţională de Arheologie în anul
2001, pentru câteva sute de hectare, deşi zona efectiv cercetată nu
a depăşit 4 ha[41]. O echipa
Universităţii din Toulouse a cercetat între 1999-2000 circa 70 km
de galerii, în masivele Cârnic, Cetate, Hăbăd, Orlea, Ţarina
şi Carpeni, neputând, însă, să efectueze o cercetare
exhaustivă. Potrivit datelor furnizate de către domnul profesor
Suceveanu, incluse în Studiul elaborat de către colectivul de specialişti
ai Academiei Române, s-au găsit 3-4 km de galerii antice şi 4-5 km
de galerii medievale. Dintre acestea se impun galeriile Orlea şi
Cătălina-Monuleşti, pentru care arheologii au propus
conservarea lor in situ. O rezoluţie
semnată de 32 de membrii ai prestigioasei Académie des Inscriptions et
Belles Lettres a Institutului Franţei, o rezoluţie a Adunării
generale a Consiliului Internaţional pentru Monumente şi Situri
(ICOMOS), precum şi semnăturile a peste 700 de specialişti din
lumea întreagă arată o reacţie internaţională din
lumea specialiştilor peste care nu se poate trece cu
uşurinţă.[42] CASE. CĂMINE. COMUNITĂŢI. Oamenii, membrii comunităţii Roşia Montană devin
stânjenitori, stau în calea proiectului. Totuşi, ei nu pot dispărea
de azi pe mâine, şi atunci s-au conceput planuri pentru aceasta:
compania se oferă să cumpere bunurile materiale ale oamenilor
şi să-i strămute într-o locaţie nouă. Aparent, oamenii
sunt mutaţi după o „dreaptă şi prealabilă
despăgubire”. În Constituţia României, art. 44 alin. 3, sintagma
este aferentă exproprierii, care, conform normelor constituţionale,
nu poate fi demarată decât în urma declarării unei cauze de
utilitate publică. Până la momentul de faţă proiectul
minier al Roşia Montana Gold Corporation nu a fost declarat de utilitate
publică locală sau naţională. Şi totuşi,
oamenii se mută, pleacă din casele lor, care vor fi dărâmate,
pentru ca în locul lor să fie construită viitoarea mine. Cum pleacă oamenii din Roşia Montană? Unii spun că au
plecat cu sacii de bani, pentru că plata proprietăţii vândute
companiei miniere s-a făcut în bancnote de 10.000 lei. Preţurile imobilelor din Roşia Montană au crescut pe zi ce
trece, cine a stat să citească cu atenţie ce scria în
contract, promisiune unilaterală de vânzare, antecontract, transfer de
proprietate, posesie temporară? Termeni juridici, mai puţin
accesibili oamenilor fără o minimă pregătire
juridică. Se spune că unii oameni se întorc să moară în
Roşia Montană. Există case în Roşia Montană care sunt, după cum am
arătat mai sus, monumente de arhitectură populară, de secol
XVIII-XIX, recunoscute şi protejate ca atare, prin dispoziţiile
Legii nr. 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului
naţional – Secţiunea a III-a zone protejate. În ultimii ani un număr de 14 imobile monumente istorice şi-au
schimbat proprietarul, au fost vândute de către proprietarul
iniţial. Însă, procedura de vânzare-cumpărare a unor imobile proprietate
privată, clasificate monumente istorice este reglementată de
normele în vigoare ale statului român.[43] Conform textului art. 4
al Legii nr. 422/2001, înainte ca vânzarea să poată avea loc,
statul român, iniţial prin instituţiile sale centrale şi ulterior
prin cele locale, trebuie să renunţe la dreptul de preemţiune
la vânzarea acestor imobile. Prin urmare, statul român putea deveni
proprietarul imobilelor, case de secol XVIII-XIX, monumente istorice, în
vederea conservării şi exploatării potenţialului lor
ştiinţific şi turistic. Pentru vânzarea celor 14 imobile
menţionate mai sus, a fost solicitat statlui român să-şi
exercite prin intermediul Ministerul Culturii şi Cultelor dreptul de
preemţiune. Instituţia de mai sus nu şi-a exercitat acest drept
specific, care a fost, astfel, transferat, conform legii,
autorităţilor publice locale: Consiliul Judeţean Alba şi
Primăriei comunei Roşia Montană.[44] La nivelul judeţului
Alba, după cum se menţionează în adresa nr. 721/18.09.2006, a
Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu
Cultural Naţional Alba, subordonată Instituţiei Prefectului
din judeţul Alba, serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii
şi Cultelor este chiar menţionata direcţie. Dar, cum, în
Regulamentul de organizare şi funcţionare al acestei
instituţii nu se prevede cumpărarea de case monument istoric,
dreptul de preemţiune a fost transferat Consiliului Local Roşia
Montană. Această ultimă instituţie
înştiinţează Fundaţia pentru o Societate Deschisă,
prin răspunsul nr. 5348/20.09.2006, că nici Consiliul Local al
comunei Roşia Montană nu şi-a exercitat dreptul de
preemţiune asupra imobilelor pentru care a fost transferat şi a
fost cerut dreptul de preemţiune. Prin urmare, statul de drept România consideră că aceste
monumente istorice, cărora legiuitorul le dedicase dispoziţii
speciale de protecţie, dispoziţii care, la rândul lor beneficiau,
în caz de nevoie de forţa coercitivă a aceluiaşi stat, nu
trebuie puse la adăpost de eventuala neglijenţă în
administrare a unui proprietar privat, altul decât cel originar. Aşadar, statul român a
renunţat la dreptul său de preemţiune şi proprietar al
acestor monumente istorice devine o societate comercială, al cărei
unic scop, acela de maximizare a profitului se găseşte în conflict
cu obligaţia legală de protecţie a monumentelor de
arhitectură. Dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 422/2001 privind
protejarea monumentelor istorice, se citesc după cum urmează: „Statul
garantează şi asigură protejarea monumentelor istorice în
condiţiile stabilite prin prezenta lege.” Constituţia garantează în cuprinsul articolelor 33 şi 46 accesul la cultură şi dreptul la
moştenire. Oare, generaţiile viitoare nu aveau dreptul să
înveţe pe viu istoria strămoşilor lor? Prin aceeaşi lege care impune norme specifice de protecţie
monumentelor istorice, aflate în proprietatea privată a persoanelor
fizice sau juridice, este instituită în sarcina proprietarului
obligaţia de a conserva acest patrimoniu.[45] Dacă sarcina
incumbă proprietarului vânzător, atunci ea se va regăsi
transferată ca obligaţie, celui devenit proprietar după
cumpărare. Realitatea de la faţa locului, din Roşia Montană vine
să contrazică, din păcate, acest lucru. O vizită în
zonă ar fi relevantă din acest punct de vedere - monumente,
dărăpănate sunt peste tot, iar locul rămas în urma celor
care au fost deja dărâmate este grăitor pentru sentimentele ce se
nasc în sufletele localnicilor. VENIŢI CU O ALTERNATIVĂ! Tot din 2002, orice
iniţiativă a unui localnic, de a demara o investiţie, de orice
fel în zona Roşia Montană – agroturism, societate comercială,
sau orice asemenea iniţiativă care solicită o autorizaţie
de construcţie este respinsă. Explicaţia: "pe
proprietatea dvs., conform Planului de Urbanism General, sunt interzise funcţiunile
de locuire si social-culturale". Aşa sună răspunsul Consiliului
Local Roşia Montană nr. 7862/05.12.2003 adresat lui Eugen David,
preşedinte al Asociaţiei Aurarilor Alburnus Maior[46],
organizaţia nonguvernamentală locală a proprietarilor din
Roşia Montană, care refuză să părăsească
localitatea. Alternativ, cetăţenii primesc şi alt
răspuns: "doriţi să amplasaţi o construcţie
care nu este compatibilă cu funcţiunea de bază a zonei” după
cum se arată în adresa Consiliului Local Abrud nr. 4175/18.11.2002 către
Drăgan Ileana.[47] Constituţia
apără dreptul la liberă iniţiativă economică. CONTROLUL LEGALITĂŢII ADMINISTRATIVE Planurile de urbanism,
finanţate integral de către RMGC, au fost votate cu încălcarea
gravă şi evidentă a reglementarilor privind urbanismul,
administraţia publică locală, protecţia patrimoniului
cultural şi cu încălcarea gravă a dreptului garantat constituţional
la libera iniţiativă economică. Din cei 13 consilieri locali
care au votat hotărârile, 8 se aflau în conflict de interese, deoarece
ei înşişi sau soţiile lor erau angajaţi ai RMGC.[48]
Articolul 47 al legii administraţiei publice locale nr. 215/2001[49]
interzice unui consilier să ia parte la deliberare şi la adoptarea
hotărârilor dacă, fie personal, fie prin soţ, soţie, sau
rude până la gradul al patrulea inclusiv, acesta are un interes
patrimonial în problema supusa dezbaterilor Consiliului Local. Hotărârile oricărui organism învestit cu putere de decizie la
nivel local sau central adoptate în circumstanţe similare celor de mai
sus sunt nule de drept. (articolul 47 alin. 2 din legea nr. 215-2001) RESPECTĂM LEGEA. EVALUĂM IMPACTUL PROIECTULUI Orice proiect de asemenea
anvergură necesită o evaluare a impactului pe care acesta îl va
avea asupra mediului, în conformitate cu dispoziţiile HG 1076/2004 privind
stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri
şi programe[50].
Articolul 1 aliniatul al doilea al hotărârii menţionate
stabileşte că „Prezenta hotărâre stabileşte procedura de
realizare a evaluării de mediu, aplicată în scopul emiterii
avizului de mediu necesar adoptării planurilor şi programelor care
pot avea efecte semnificative asupra mediului, definind rolul
autorităţii competente pentru protecţia mediului,
cerinţele de consultare a factorilor interesaţi şi de
participare a publicului” Evaluarea impactului asupra mediului a proiectului se concretizează
într-un raport. Raportul la studiul de impact pentru proiectul minier
„Roşia Montană” a fost depus la Ministerul Mediului după
ultima dezbatere publică[51]
de la Budapesta, în Ungaria[52],
care a avut loc la 29.08.2006. Raportul poate fi criticat
din numeroase puncte de vedere şi anume, în primul rând modul defectuos
în care s-au desfăşurat dezbaterile publice, apoi din cauză
că este limitativ şi nu exhaustiv, că premisele „Alternativei
zero” cele de la care pleacă proiectul nu sunt cele reale şi
conforme cu statusul,[53]
ori că o parte a raportului asumat de către specialişti
recunoscuţi a fost trunchiată cu rea-credinţă.[54]
În asemenea cazuri, în care o parte integrantă a unui document nu mai
este asumată de către autor, rezultă în mod logic, că
documentul devine incomplet. Dacă o parte a unui întreg e afectată
de un viciu, atunci şi întregul suferă din cauza aceluiaşi
viciu. O soluţie pentru remedierea situaţiei, ar fi cel puţin
refacerea părţii afectate. În cazul raportului depus de către
RMGC situaţia nu a stat în felul acesta. Mă voi limita la a
sublinia observaţiile guvernului maghiar vis-ŕ-vis de raportul depus la
Ministerul Mediului român de către Roşia Montană Gold
Corporation[55].
În ianuarie, anul acesta, la Budapesta, conform agenţiei de
ştiri Mediafax, Gyula Hegyi,
membru al Parlamentului European a declarat că Ungaria va folosi toate
metodele legale pentru a împiedica România să continue proiectul Roşia
Montană, considerat periculos pentru mediu, menţionând că se
teme de un dezastru ecologic.[56] În poziţia sa
oficială, exprimată, după cum arătam prin reprezentanţi
de la nivelul Ministerului mediului, guvernul maghiar solicită
autorităţilor române să nu acorde autorizaţia de mediu
pentru proiectul minei de aur şi argint din Roşia Montană, din
cauza deficienţelor semnificative şi a contradicţiilor din
Raportul la studiul de impact asupra mediului. Ministerul maghiar al mediului a publicat totodată şi un raport
în urma analizei studiului de impact asupra mediului al RMGC. Raportul
conţine un număr de 122 de observaţii. Experţi din Ministerul ungar al mediului au ajuns la concluzia
că documentaţia trimisă de către omonimii lor din România
este părtinitoare şi conţine numai concluzii pozitive.
Concluzia experţilor implicaţi în studiu este că
informaţiile folosite în documentaţie nu reflectă o evaluare
corectă a riscurilor şi că analiza stării mediului are
deficienţe serioase. Una din principalele caracteristici ale raportului
este aceea că menţionează numai riscurile de mică
probabilitate şi că foloseşte explicaţii improbabile,
care nu corespund nici unui concept ştiinţific. Principalele lipsuri ale raportului la impactul asupra mediului al
proiectului minier propus de către RMGC, semnalate de către
guvernul maghiar iau în considerare: planul de reabilitare a zonei afectate
şi de post-închidere a minei, faptul că datele care stau la baza
acestui plan de reabilitare sunt incorecte. Raportul nu include alternative
la metoda de leşiere cu cianuri şi nici evaluări utile ale
cantităţii de cianuri care va fi emanată în aer, sau care va
rămâne în deşeurile provenite de la mină, precum şi
analiza potenţialelor efecte asupra apelor de suprafaţă sau a
celor din subteran. De asemenea, raportul nu cuprinde un sistem de
monitorizare în eventualitatea unor urgenţe sau a situaţiei în care
valorile limită sunt depăşite. Raportul
autorităţilor ungare menţionează şi faptul că
documentaţie elaborată de către RMGC ar fi trebuit să
cuprindă un studiu asupra impactului transfrontalier asupra zonelor
protejate, din moment ce evenimente precum infiltrarea apelor cianurate în
apele de suprafaţă nu poate fi luat în considerare ca având numai
un efect local. O altă critică se referă la lipsa unui plan
alternativ pentru depozitarea deşeurilor, în caz de urgenţă. CE SPUNE EUROPA? Din punctul de vedere al
legislaţiei europene, cred că este suficient dacă
menţionăm studiul întocmit de experţi jurişti (Prof. Dr.
P. Fischer si Dr. A. Lengauer) de la Institutul de Drept European al
Universităţii din Viena, Austria, intitulat "Compatibilitatea
proiectului minier Roşia Montană din România cu principiile şi
normele Uniunii Europene si legislaţia Comunităţii Europene"
care se încheie cu următoarele concluzii: 1.
Metoda aplicată
în cursul elaborării proiectului minier Roşia Montană încalcă
Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului 85/337/EEC din 27 Junie
1985 şi Directiva 2001/42/EC a Parlamentului European. 2.
Metoda de separare
a aurului cu cianura încalcă Directiva 80/68/EEC din 17 Decembrie 1979
referitoare la protecţia apelor subterane (freatice). 3.
Măsurile de
strămutare şi relocare impusă, pe care autorităţile
române intenţionează să le ia împotriva locuitorilor zonei
miniere care refuză să-şi cedeze proprietăţile, încalcă
Art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care este deja
obligatoriu pentru România. Persoanele ale căror drepturi fundamentale
au fost atinse au în prezent posibilitatea să-şi apere drepturile
in fata Curţii Europene a Drepturilor Omului. Documentul mai menţionează că situaţia în care
partenerul canadian (Gabriel Resources Ltd.) deţine 80 % iar partenerul
român doar 20 % din acţiunile Companiei Roşia Montană Gold
Corporation contrazice criteriul de "interes public în beneficiul
economic al ţării" (care ar justifica unele măsuri de strămutare)
şi este neobişnuită în practica internaţională a
valorificării bogăţiilor subsolului, precizând că în
industria petrolieră, de exemplu, raportul de concesionare este de 85 :
15 % în favoarea ţării gazdă. În felul acesta se încalcă şi
criteriul prevăzut în Art. 8, aliniat 2 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului. Proiectul încalcă de asemenea Convenţia de la Berlin (10
Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii în exploatările
miniere pe teritoriul Uniunii Europene. Concluzia generala a studiului este că proiectul nu corespunde
criteriilor prevăzute în Art. 8,
aliniat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi contrazice
nu numai legislaţia de mediu a Uniunii Europene/Comunităţii
Europene ci şi principiile de bază şi standardele Convenţiei
Europene a Drepturilor Omului.[57] LA ALŢII CUM E? În Europa tot mai multe
ţări, membre sau nu ale Uniunii Europene au înţeles să
interzică utilizarea cianurii în exploatările aurifere. Ne referim
la Germania, unde conform Declaraţiei Academiei Romane privind proiectul
de exploatare miniera de la Roşia Montană, din 27.02.2006,
există documente care afirmă că “în Germania un asemenea
proiect este de neconceput”, iar Bulgaria şi Armenia nu au aprobat
proiecte de acelaşi tip. Alături d aceste ţări, Cehia[58]
şi Slovacia, cel mai recent au amendat legislaţia minelor în sensul
interzicerii cianurilor pe teritoriile lor. Foarte recent, în urma faptului că ecoul problemei Roşia
Montană s-a propagat tot mai departe şi urmând exemplul statelor
învecinate, un grup de parlamentari români au iniţiat un proiect de lege
prin care folosirea cianurilor să fie interzisă în România. Nu mai
rămâne decât ca şi ceilalţi parlamentari ai ţării să
conştientizeze importanţa şi responsabilitatea unui astfel de
demers, pe care să dorească să şi-l asume printr-o
decizie politică. . ÎN PREZENT La momentul de faţă, un
Consiliu interministerial de analiză tehnică se întruneşte
periodic pentru a hotărî soarta proiectului, sau mai bine zis, soarta
Roşiei Montane, localitate a statului de drept România anului 2007[59].
Activitatea acestui consiliului nu a fost lipsita de probleme şi
răsturnări spectaculoase de situaţii, ce au pus faţă
în faţă reprezentanţi a două dintre puterile statului,
cea executivă şi cea judecătorească.[60] În România încă ne punem întrebarea
pot funcţionarii statului să nesocotească o decizie a unei
instanţe de judecată? EPILOG „Ideea“ care se vinde o dată cu proiectul acestei mine de aur e,
evident, ideea de prosperitate. Iar RMGC a reuşit să atingă o
coardă sensibilă. Prin urmare, argumentul RMGC e unul simplu: iată o propunere
clară în care interesele de afaceri occidentale coincid cu
aspiraţiile românilor de rând[61]. Toată lumea are de
câştigat. Iar cei care se opun, aflăm dintr-o pagină a unui
website[62]
creat de producătorul unui documentar, recent difuzat în România, Mine
Your Own Business, finanţat generos de către RMGC, sunt o adunătură
de fanatici neoreligioşi, de cripto-stalinişti gen Green Peace
şi de străini din clasa de mijloc care-şi bagă nasul unde
nu le fierbe oala. Mai ales aceştia din urmă. Deşi dezbaterea s-a desfăşurat în mod public, e de sperat
însă că cei care vor avea ultimul cuvânt nu vor fi nici „străinii
din clasa de mijloc“, nici autori de documentare plătite, precum domnul McAleer,
autorul documentarului de mai sus. Până la urmă aceasta e o
problemă care, ca în orice stat democratic, depinde de cetăţeni,
societatea civilă, de un sistem judiciar funcţional şi independent
şi de departamentele unui guvern responsabil. Comunicare prezentată la
A.R.A. 9 – aprilie 2008 copyright © Simpara 2000 –
2008, toate drepturile rezervate |
[1] Constance Grewe, Hélčne Ruiz Fabri, Droits
constitutionnels européens, PUF, Paris, 1995, p.22
[2] Constituţia României adoptată la 1991, modificată şi revizuită în 2003, prin Legea nr. 429/2003, publicată în M. Of. nr. 767/31.10.2003
[3] Sorana Olaru-Zăinescu, Asociaţia Aurarilor Alburnus Maior „Dezvoltare durabilă alternativă
mineritului la Roşia Montană. Analiza resurselor şi elemente de
strategie”- 2006
[4] http://www.drumulaurului.ro/RO/rosia_montana_istoric.htm, ©2006 Asociatia Alburnus Maior Rosia Montana, Judetul Alba, Romania, Tel: 0258 859310, alburnusmaior@ngo.ro
[5] Adresa nr. 6388/31.10.2006 Ministerul Economiei şi Comerţului, Direcţia Generală resurse Minerale, Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului Minvest SA Deva, site-ul Camerei Deputaţilor, Proiectul Roşia Montană, Mesaje primate pe adresa Comisiei
[6] Strategia a fost aprobată prin HG 615/2004, publicată în M. Of. 411/07.05.2004
[8] http://www.povesteaadevarata.ro/index.php
[9] HG 756/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale, publicat în M. Of. nr. 494/09.07.2003
[10] Hotărâre nr. 458/1999 din 10/06/1999 privind aprobarea Licenţei de concesiune pentru exploatarea minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană, judeţul Alba, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi Compania Naţională a Cuprului, Aurului şi Fierului "Minvest" - S.A., publicată în M. Of. Nr. 285/21.06.1999
[11] Ordin nr. 310/2000 din 09/10/2000 privind transferul Licenţei de concesiune pentru exploatare nr. 47/1999, publicat în M. Of. Nr. 504/13.10.2000
[12] STEFANIA SIMION, consilier juridic Asociaţia Aurarilor Alburns Maior, Slăbiciunile autorităţilor favorizează proiectul Gabriel Resources, Revista 22 nr. 870 SUPLIMENT (10 noiembrie 2006 - 16 noiembrie 2006) Cianura face legea la Roşia Montană
[13] http://www.hotnews.ro/pp_articol_email.php?ID_articol=19995
[14] Publicată în M. Of. nr. 248/12.04.2002
[15] Publicată în M. Of. nr. 485/05.07.2002
[16] Publicată în M. Of. nr. 575/05.08.2002
[17] Conform răspunsului ANRM nr. 410824/18.09.2006, la solicitarea de informaţii a Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, înregistrată la ANRM cu nr. 410803/13.09.2006
[18] Publicată în M. Of. nr. publicată în M. Of. nr. 663/23.10.2001
[19] Conform HG 756/2003, Art. 1 „Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, şi este autoritatea competentă abilitată să aplice dispoziţiile Legii petrolului nr. 134/1995, cu modificările ulterioare, şi ale Legii minelor nr. 85/2003. „
[20] Publicată în M. Of. nr. 497/14.10.1999
[21] Publicată M. Of. nr. 378/02.10.1998
[22] OUG nr. 8/2006, privind aprobarea unor măsuri financiare pentru operatorii economici de sub autoritatea Ministerului Economiei şi Comerţului, publicată în M. Of. 171/22.02.2006 şi Decizia Comisiei Centrale Fiscale din 10.01.2007 privind condiţiile prevăzute de OG nr. 27/1996, republicată, publicată în M. Of. nr. 241/10.04.2007
[24] Publicata in M. Of. nr. 224/22.05.2000
[25] Semnata la 25 iunie 1998, ratificata de
Romania la 10 mai 2000 prin Legea 86/2000
[26] Accesul la Informaţii Înfrânt de
Lege, Comunicat de presă, Bucureşti, 9 Februarie 2006, http://www.crj.ro/strategic.php
[27] Publicata in M. Of. nr. 425/26.06.2007
[28] Publicată în M. Of. Publicată în M. Of. nr. 113/16.03.1998, abrogată prin Legea nr. 85/2003, la data de 27.03.2003
[29] Publicată în M. Of. nr. 197/27.03.2003
[30] STEFANIA SIMION. Op. Cit.
[31]
Academia Română, Proiectul de
dezvoltare minieră Roşia Montană,
http://www.acad.ro/com2003/pag_com03_0304_0.htm
[32] Publicată în M.O. Partea I Nr. 152 din 12 aprilie 2000
[33] Piatra Despicată, Piatra Corbului
[34] Ansambluri urbane, Centrul istoric (Comuna Roşia Montană, satul Roşia Montană)
[35] Galeriile romane ale exploatărilor miniere aurifere (Comuna Roşia Montană, satul Roşia Montană)
[36] Case - secolele al XVIII-lea - al XIX-lea (Comuna Roşia Montană, satul Roşia Montană)
[37] Publicată în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004
[38] Prof. Dr. Alexandru Vulpe, Membru corespondent al Academiei Române Director Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”
[39] IOANA BOGDAN CATANICIU Cercetător ştiinţific, Institutul de Arheologie si Istoria Artei al Academiei Romane, filiala Cluj, Patrimoniul arheologic de la Roşia Montană Revista 22 Nr. 875 (15 decembrie 2006 - 21 decembrie 2006) SUPLIMENT Roşia Montană. Patrimoniu abandonat
[40] IOANA BOGDAN CATANICIU. Op. Cit.
[41] Academia Română, Ameninţarea
distrugerii patrimoniului istoric şi arheologic
http://www.acad.ro/com2003/pag_com03_0304_2.htm
[42] Academia Română,
Ameninţarea distrugerii
patrimoniului istoric şi arheologic
http://www.acad.ro/com2003/pag_com03_0304_2.htm
[43] Legea nr. 422/18.07.2001 privind protejarea monumentelor istorice, publicată în M. Of. 407/24.07.2001
[44] Adresa nr. 3771/25.08.2006 a Ministerului Culturii şi Cultelor, răspuns la solicitarea Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, înregistrată cu nr. 6639/10.08.2006 la Ministerul Culturii şi Cultelor şi cu nr. 6623/SMI/10.08.2006
[45] Art. 41 şi art. 5 din legea nr. 422/2001
[46] http://www.rosiamontana.org/
[47] Ştefania Simion, op. Cit.
[48] Idem
[49] Republicată în M. Of. nr. 123/20.02.2007
[50] Publicată în M. Of. Nr. 707/05.08.2004
[51] Potrivit Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontieră, adoptată la Espoo la 25 februarie 1991, ratificată prin Legea nr. 22 din 22.02.2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 105 din 01.03.2001, proiectele de amploare cu impact potenţial dincolo de graniţe trebuie prezentate ţărilor vecine care pot formula întrebări şi comentarii, în timpul procesului de autorizare.
[52] În total au avut loc 16 dezbateri publice în diverse localităţi din ţară şi două în Ungaria.
[53]
Academia Română, Institutul de cercetări juridice ”Evaluare a raportului la studiul de impact pentru proiectul minier „Roşia
Montană”
[54] http://www.ziua.ro/display.php?id=206117&data=2006-08-26
[55] Major Omissions and Contradictions in the Impact Study – the official opinion of Hungary regarding the opening of the Rosia Montana mine postată pe site-ul Ministerului maghiar al mediului (www.kvvm.hu)
[56] http://www.rosiamontana.org/indexro.htm
[57] Acad. Ionel Haiduc, preşedintele
Academiei Române “Proiectul Roşia Montană între riscuri şi
beneficii” http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm03_pv.htm
[58] Legea minelor nr. 44/1988 din Cehia a fost modificată prin amendamentul no. 366/2000
[59] www.mmediu.ro/presa/26.06.07a.pdf, www.mmediu.ro/presa/10.07.07c.pdf
[60] http://www.cotidianul.ro/index.php?id=12781&art=33302&cHash=a34204af10
[61] Horatio Morpurgo, Argumentul Roşia Montana în noua problematică ecologică, Le MONDE Diplomatique, p. 22-23, Aprilie 2007
[62] www.mineyourownbusiness.org