CE AR FI DE NEGOCIAT?

Gheorghe Alexandru NICULESCU (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan", Bucureşti)

Pluralitatea intereselor legate de patrimoniu este în general recunoscută şi armonizarea lor este deseori imaginată ca o negociere între cei interesaţi. Această reprezentare şi-a făcut loc deja în scrierile celor care se ocupă la noi de patrimoniul cultural, împreună cu un termen asociat, stakeholders, adoptat de unii experţi amatori de barbarisme, dar pare să fie vorba despre încercări de imitare a discursului occidental despre patrimoniu, nu despre o analiză a realităţilor locale.

Ideea de negociere pare pentru mulţi acceptabilă atunci când este vorba de relaţiile cu autorităţile, ba chiar un progres faţă de cedările fără condiţii din trecut. În schimb, atunci cînd este vorba despre afirmarea drepturilor celor imaginaţi ca alcătuind „publicul larg” de a-şi constitui o cunoaştere proprie despre patrimoniul cultural, sugestia că şi alte cunoaşteri decât cea ştiinţifică ar putea fi legitime este asociată cu renunţări scandaloase, pentru că ceea ce ştim ar trebui impus fără negociere. Voi aduce argumente, inspirate de necesităţile practice ale cercetării, pentru a respinge ideea că ceea ce ne aparţine ca arheologi este negociabil în relaţiile noastre cu reprezentanţii statului sau cu cei care nu au autoritate ştiinţifică.