IPOTEZE PRIVIND GEOGRAFIA SACRA A ORAȘULUI CAMPULUNG-MUȘCEL. PRELIMINARII LA O ISTORIE A CODIFICARII SIMBOLURILOR IN SPAȚIUL PRIMEI CAPITALE A STATULUI ȚARA ROMANEASCA

Dan D. IONESCU (Institutul Național al Patrimoniului, București)

Începuturile Statului în care trăim, în care au trăit părinții și bunicii noștri, în care au viețuit strămoșii noștri, sunt neclare, tulburi, cu multe semne de întrebare, practic neglijate din punctul de vedere al unei cercetări sistematice și coerente.

Unul dintre cele mai importante locuri asociate acestor începuturi – și, la fel de neglijat – este orașul Câmpulung-Mușcel, sediul celei dintâi capitale a ”Domniei a toată Țara Românească”.

În afara unor cercetări arheologice sistematice (dar, departe de a fi încheiate) întreprinse în cadrul ansamblului Mănăstirii Negru-Vodă, precum și în situl antic al Castrului din Grădiștea (Jidava), nu există – până în prezent – decât anumite sondaje și cercetări parțiale, incomplete, în interiorul sau în arealul câtorva biserici câmpulungene.

În acest context, cu foarte mulți ani în urmă am început o cercetare personală asupra sitului orașului Câmpulung-Mușcel – în ultima perioadă, dimpreună cu amicul meu conf. dr. Ștefan Ionescu-Berechet. Printre rezultatele acestei cercetări se înscrie identificarea Gruiului ca fiind locul, fortificat natural, cel mai propice pentru amenajarea unei fortificații de tip turn (cu rostul unui avanpost defensiv al orașului moșnenilor câmpulungeni – comunicare la Iași, ”Monumentul, tradiție și viitor”, 2013), identificarea sitului Cloașterului – faimoasa mănăstire Romano-Catolică având între hramurile principale pe acela al Sfintei Elisabeta a Ungariei – neevidențiat cu certitudine în nici o lucrare modernă despre istoria orașului, descoperirea schiței releveului uneia dintre bisericile Cloașterului (comunicare susținută la ARA în 2015), precum și elemente de geografie sacră a acestui oraș atât de puțin cunoscut etc.

Totodată, în urma comunicării susținute, în ziua de 29 Martie 2016, de către Ștefan I.-Berechet (despre bisericile Marina și Valea), la Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, au fost puse în lumină variate documente și aspecte – certe și ipotetice – care completează și întăresc propriile mele opinii și ipoteze privitoare la tema aleasă pentru actuala sesiune ARA.

Comunicarea pe care intenționez s-o susțin la ARA (ediția 2016) are drept subiect aceste elemente de geografie sacră, care, corelate între ele, precum și cu alte informații, pot conduce către formularea unei/unor ipoteze privind geografia sacră a teritoriului orașului-capitală.

Astfel, până în clipa de față se întrevede existența unui traseu european de pelerinaj în care era integrat și Câmpulungul (moaștele Sf. Apostol Andrei, dar, foarte probabil, și ale Sfintei Mucenițe Margareta, alias Marina), dar și a unui traseu interior urban de pelerinaj: pornind de la biserica Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, trecând pe la biserica Nașterii Maicii Domnului, apoi pe la Sf. Elisabeta – cu moaștele Sf. Ap. Andrei – Sf. Ap. Iacob – Bărăție, Sf. Ap. Ioan Evanghelistul (Marina și Valea), Sf. Arhid. Ștefan, Izvorul Tămădurii – Bradului (distrusă), Sf. M. Mucenic Gheorghe-Olari (și Șubești), Înălțarea – Flămânda, Pogorârea Sf. Duh, Sf. Ilie și Sf. Margareta din Antiohia Pisidei = Sf. Marina și Adormirea Maicii Domnului. Se poate încerca reconstituirea, ipotetică, topografică și cronologică a succesiunii acestor etape ale pelerinajului urban câmpulungean, precum și creionarea unei hărți preliminare a geografiei sacre a primului oraș-capitală al Statului Român.

Această reconstituire ipotetică se întemeiează și pe cercetările întreprinse de mine asupra posibilității existenței unei geogarfii sacre a Curții-de-Argeș, cel de-al doilea oraș-capitală al Țării Românești. Deasemenea, mă bizui și pe cercetarea regretatei arhitecte Dan Harhoiu, a cărei teză de doctorat – susținută la Paris – a evidențiat, atât de precis, existența unei geografii sacre a Bucureștilor.