UN MONUMENT DAINUIND PESTE VEACURI: BISERICA SFINȚII APOSTOLI DIN BUCUREȘTI

Ștefan IONESCU-BERECHET (Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul, Universitatea București)

Una dintre bisericile bucureștene scăpate ca prin minune de tăvălugul buldozerelor comuniste este biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, situată pe strada omonimă, în proximitatea Bd. Națiunile Unite. A supraviețuit în timpul sistematizării Pieței Unirii întreprinse în anii de dinainte de 1989, iar prețul plătit a fost ascunderea sa în spatele liniei de blocuri. Cu un secol înainte lăcașul, aflat pe atunci într-o stare de degradare avansată, se aflase la un pas de dispariție, dar intervenția inspirată și hotărâtă a maiorului D. Papazoglu l-a salvat de la o iminentă demolare. După momentul critic din 1885, la finele sec. al XIX-lea și pe întreg parcursul sec. al XX-lea, biserica a suferit ample și numeroase intervenții care i-au modificat atât arhitectura, cât și iconografia veche.

Aceste prefaceri moderne și contemporane nu au fost însă singurele din îndelungata și frământata istorie a acestui monument, ale cărui origini se pierd în negura istoriei Bucureștilor. În vechime biserica făcea parte dintr-un vast ansamblu monastic, cunoscut sub numele de mânăstirea Târnovului sau a Arhimandritului. Atestat documentar în ultimele decenii ale sec. al XVI-lea și probabil distrus în timpul domniei lui Mihai Viteazul, lăcașul va fi rectitorit în piatră de Matei Basarab și apoi refăcut de Ștefan Cantacuzino în 1715, trecând ulterior prin numeroase incendieri, cutremure, devastări, urmate fiecare de noi momente de prefacere.

Având la bază studierea cu atenție a iconografiei tâmplei, a documentelor publicate, cât și a celor inedite de arhivă, prezenta comunicare își propune să reconstituie momentele și figurile principale din istoria acestei biserici bucureștene, care constituie o impresionantă lecție de supraviețuire a unui monument peste veacuri, în pofida distrugerilor și a prefacerilor suferite.