GRĂDINA CIȘMIGIU ȘI TOALETAREA CULTURII. ROLUL VEGETAȚIEI ÎN COERENȚA UNUI ANSAMBLU PEISAGISTIC

Alexandru MEXI (Universitatea din Bucureşti), Diana Lavinia CULESCU (RPR Birou de studii contemporane).

Cișmigiul, a doua cea mai veche grădină publică din România, a fost deseori remodelat de-a lungul timpului de către unii dintre cei mai cunoscuți și mai prolifici peisagiști, grădinari, ingineri și arhitecți străini care au lucrat în țara noastră până pe la mijlocul secolului trecut. Printre aceștia se numără: arh. peis. K.F.W. Meyer, ing. Lalanne, arh. Seminet, grăd. Frei și grăd. Hoffman; arh. Al. Orăscu și ing. Gilbert; hort. L. Leyvraz; arh. peis. F. Rebhuhn. Chiar dacă unele modificările aduse de acești profesioniști au fost destul de agresive, majoritatea au îmbogățit imaginea grădinii, păstrându-i coerența limbajului arhitectural și peisagistic. Începând cu finalul secolului al XX-lea însă, Cișmigiul a început să se transforme într-o ruină vegetală lipsită de orice fel de coerență plastică și simbolică. Acest proces de degradare s-a accentuat în primele decenii ale secolului XXI, răspândindu-se între timp pe mai multe planuri.

Cercetarea de față urmărește să evidențieze cauzele degradării vegetației Grădinii Cișmigiu și să argumenteze de ce această componentă vie, deci efemeră, necesită o atenție specială în viitorul foarte apropiat. Demersul se axează pe suprapunerea informațiilor oferite de studiul istoric referitor la compoziția vegetală a grădinii cu observațiile și analizele realizate in situ. Acestea relevă o serie de probleme delicate generate de lipsa unui program coerent de gestionare, lipsă care a dus la realizarea unor intervenții punctuale care au un caracter foarte agresiv și care sunt contrare oricăror precepte profesionale. Aceste acțiuni care vizează elementele vegetale din Grădina Cișmigiu sunt departe de a ține cont de importanța formelor și a speciilor componente, de rolul individual al fiecărei plante în amenajarea de ansamblu, de particularitățile de creștere ale fiecărei specii etc. Un alt aspect îngrijorător decelat în urma cercetărilor este constituit de faptul că tendința de globalizare a problemelor generate de boli și dăunători specifici nu face sub nici o formă obiectul procesului de gestionare a vegetației înglobate de acest monument istoric, iar posibilele efecte secundare ale acestui fapt pot avea un impact negativ major asupra întregului ansamblu.

Aşadar, prezentul demers se concentrează asupra unor importante puncte nevralgice care sunt pe cale să anuleze coerența acestui ansamblu peisagistic și conturează o serie de măsuri ce se impun a fi luate pentru a evita pierderea unui element de patrimoniu emblematic pentru România.