REEVALUAREA TEORIILOR ASUPRA MONUMENTULUI ISTORIC ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

Lucian Cristian RATOIU (Școala Doctorală a Universității Naționale de Arte, București).

Lucrarea își propune să readucă în discuție o perioadă istorică de afirmare a conceptului de monument istoric și de recunoaștere instituțională a domeniului conservării-restaurării în spațiul culturii europene. Voi face referire la încercările de teoretizare a patrimoniului cultural construit și la practicile de inventariere, clasare și intervenție din secolul al XIX-lea. Această etapă istorică, care a manifestat reminiscențele sfârșitului de secol al XVIII-lea, și care a anticipat traseul teoretic al secolului al XX-lea, este importantă ca perioadă de trecere definitivă către modernitate, prin descoperirea conceptului de monument istoric dar și a unei valori de vechime, într-o formă neevaluată până atunci de tradiție. Așa cum voi încerca să subliniez, din punct de vedere formal, cristalizarea conceptului de monument istoric va începe odată cu reacțiile ce au loc față de valul de distrugeri provocate de Revoluția Franceză și se va concretiza, în mod juridic, prin legile ce prevedeau protecția construcțiilor istorice și înființarea primelor instituții moderne dedicate inventarierii, protejării și conservării patrimoniului arhitectural. Vor fi reluate și reconsiderate principlalele teorii ale secolului al XIX-lea susținute de Viollet-le-Duc și John Ruskin dar și contribuția fundamentală a lui Alois Riegl la reevaluarea modului de percepție asupra monumentului, cea care face trecerea către secolul XX și care își păstrează încă nealterată actualitatea.