MĂNĂSTIREA CISTERCIANĂ DE LA IGRIȘ (JUD. TIMIȘ) DIN PERSPECTIVA CERCETĂRILOR ARHEOLOGICE SISTEMATICE EFECTUATE ÎN ANUL 2016

Daniela TĂNASE (Muzeul Național al Banatului, Timișoara), Balázs MAJOR (Universitatea Catolică Péter Pázmány, Budapesta), Zsuzsanna KOPECZNY, Cristian ARDELEAN (Muzeul Național al Banatului, Timișoara), Andrei MĂGUREANU, Virgil APOSTOL, Despina MĂGUREANU (Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti), Daniel CULIC (Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău), András VÉGH, Zsolt VÁGNER, Attila TÜRK, Róbert LÓKI, Gábor BERTÓK (Universitatea Catolică Péter Pázmány, Budapesta).

În anul 2016 au debutat cercetările arheologice sistematice la mănăstirea cisterciană Egres (azi Igriș, com. Sânpetru Mare, jud. Timiș) fondată în anul 1179 ca filială a abaţiei cisterciene de la Pontigny (Franţa), de către regele Béla al III-lea al Ungariei (1172-1196).

Obiectivul principal al cercetărilor a fost descoperirea edificiului de cult al mănăstirii, identificat în urma unor cercetări geofizice efectuate în anul 2013, de către Muzeul Banatului Timișoara și Departamentul de Arheologie al Universității Catolice Péter Pázmány din Budapesta, Ungaria. Un alt deziderat al cercetărilor a fost stabilirea stratigrafiei generale a sitului.

Săpăturile arheologice au fost efectuate într-o grădină situată în zona de nord-est a satului Igriș. În cele trei secțiuni cercetate (notate C1, D1 și D2), care însumează o suprafață de 75 m², au fost descoperite parțial: zidul de sud al navei bisericii, zidul de sud-vest al transeptului și un pilastru. Nu s-au descoperit niveluri de locuire mai vechi de secolele XI-XII, iar stratul steril arheologic a fost reperat la cota de -2,45 m față de actualul nivel de călcare. În interiorul bisericii, la o adâncime de 1,40 m față de nivelul actual de călcare, au fost descoperite morminte orientate V-E (datate cu monede din secolele XIV-XV). Nivelul de înmormântare al scheletelor este suprapus de niveluri de amenajare ale podelei. Deasupra podelei sunt straturi de arsură, precum și straturi și gropi de moloz din epoca modernă când au fost demolate zidurile mănăstirii.

În secțiunea D2 s-a descoperit o porțiune dintr-o groapă plină de schelete umane întregi și fragmentare, multe cu puternice urme de arsură, amestecate cu fragmente de țiglă, de cărămizi și de vitralii, piese de pardoseală, fragmente arhitecturale din piatră, diverse obiecte din metal, monede. Presupunem că această depunere reprezintă o mărturie a distrugerilor provocate de invazia monogolă din anul 1241, care a afectat și mănăstirea Egres, fapt menționat de izvoarele scrise ale vremii.

Săpăturile arheologice realizate în campania de cercetare din anul 2016 au confirmat rezultatele cercetărilor geofizice și au stabilit cu certitudine locul în care a fost situată mănăstirea de la Igriș, despre care s-a susținut că s-ar afla în aval de satul actual, lângă digul râului Mureș, unde se găsesc de fapt ruinele mănăstirii benedictine Kemeche, care se mai pot vedea și în zilele noastre.