ANALIZA
PATRIMONIULUI MODERNIST-SOCIALIST DIN ROMÂNIA PRIN PATRU STUDII DE CAZ
Dumitru RUSU (Birou
pentru Artă și Cercetare Urbană)
Programul „Modernismul
Socialist” face parte dintr-o inițiativă a Asociației B.A.C.U.
(Birou pentru Artă și Cercetare Urbană). Demersul
asociației noastre este axat pe protejarea patrimoniului construit din
limitele fostului bloc socialist. În acest sens, milităm pentru protejarea
arhitecturii specifice perioadei Modernismului Socialist din anii 1955-1989,
urmărind protecția, monitorizarea, cercetarea și conservarea
construcțiilor și ansamblurilor valoaroase din acea perioadă,
incluzând monumente, clădiri, parcuri, scuaruri, întregi cartiere și
zone verzi amenajate etc.
Unul dintre demersurile
din cadrul programului constă în inițierea procedurii de clasare a patru
obiective reprezentative ale modernismului socialist din Romania, care vor fi
prezentate în aceste studii de caz:
Palatul Telefoanelor Cluj, Cartierul Gheorgheni Cluj, Cartierul Nord
Ploiești și Litoralul Românesc.
Deși vechimea
construcțiilor nu reprezintă un criteriu important în analiza valorii
istorice în acest moment, calitățile arhitecturale ale edificiilor,
coerența planimetrică și structurală le conferă o mare
valoare. De asemenea, construcția edificiilor evidențiază
doctrina constructivă a perioadei socialiste, ele fiind reprezentative
pentru modul de construire și conformare a clădirilor din programele
de locuire colectivă, construcții utilitare și funcțiuni
hoteliere din această perioadă. Argumentul pentru introducerea
acestor construcții în lista monumentelor istorice (LMI) este
susținut de constatarea că politicile liberale promovate de
autoritățile locale de-a lungul ultimelor două decenii au
neglijat patrimoniul arhitectural și urbanistic al orașelor edificate
în această perioadă. Astfel, o serie de clădiri cu
importantă valoare arhitecturală nu se regăsesc în LMI și
se află într-o stare avansată de degradare. În acest context,
clasarea și inițierea programelor de restaurare a clădirilor
modernist-socialiste, în prima fază a celor care sunt într-o stare
avansată de degradare (și au nevoie urgentă de protejare), se
dovedește a fi următorul pas care trebuie făcut pentru
conservarea patrimoniului construit al României.