Biserica Sfinţii Arhangheli – centrul spiritual al Chișinăului preimperial

Sergius CIOCANU

Biserica domnească Sfântul Nicolae, ulterior biserica Sfinții Arhangheli a fost unul dintre principalii piloni spirituali și arhitecturali ai Chișinăului. Înălțarea acestui lăcaș de cult este indisolubil legată de procesul de edificare în secolul al XVII-lea pe cursul mediu al râului Bâc a unei entități de esență urbană, orașul Chișinăul. De-a lungul timpului biserica a suferit cțteva refaceri substanțiale, ultima fiind legată de repercusiunile marelui cutremul din 1802, care a impus refacerea ei din temelie. Lăcașul de cult a căpătat forme baroce, în consonanță cu spiritul artistic care anima în acea vreme arhitectura eclesiastică a principatului.

Până la anexarea estului Țării Moldovei de către Imperiul Rus în 1812, biserica a fost cel mai important lăcaș de cult din localitate. Între 1812-1836 rolul ei în peisajul urbei chiar creste, acesteia fiindu-i atribuit rostul de catedrală a Eparhiei Chișinăului și Hotinului. Diminuarea importanței bisericii Sfinții Arhangheli este legată extinderea teritorială a orașului și transferul centrului politic, administrativ și cultural al Chișinăului pe un alt amplasament, în proximitatea nou-construitei catedrale imperiale.

În anii interbelici bisericii îi este atribuit statutul de monument istoric, ea fiind în custodia Secției din Basarabia a Comisiunii Monumentelor Istorice.

După instalarea în Basarabia a autorităților sovietice, în contextul politicii ateismului militant și sistematizărilor agresive din centrul medieval al Chișinăului, acest lăcaș de cult deosebit de important pentru identitatea istorică și culturală a orașului a fost demolat.