Accesul la siturile înscrise în lista patrimoniului mondial din România. Cazul cetăților dacice

Sergiu MUSTEAȚĂ

Romania are opt proprietăți care fac parte din Lista patrimoniului mondial (șase situri culturale și doua situri naturale): Delta Dunarii (1991, sit natural), Bisericile Moldovei (1993), Manastirea Horezu (1993), Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Cetățile dacice din Muntii Orăștie (1999), Centrul Istoric al Sighișoarei (1999), Bisericile de lemn din Maramureș (1999) și pădurile de fag din Carpații și alte regiuni ale Europei (2017).

Cetățile dacice din Munții Orăștie sunt cele mai reprezentative situri arheologice antice ale României, care includ o serie de cetăți, însă doar șase dintre acestea au fost înscrise în Lista Patrimoniului Mondial - Sarmisegetusa Regia, Costești-Cetățuie, Costești-Blidaru, Luncani-Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna. Toate locațiile sunt amplasate în zona montană, iar accesul la acestea este o problemă importantă atât din punct de vedere adminsitrativ, cât și turistic. Prima parte a prezentării mele se referă la accesul la cetățile dacice, la cât de bine sunt cunoscute locurile, la modul în care vizitatorii ajung la aceste situri. A doua parte a prezentării va fi despre promovarea siturilor la nivel național, regional și local. Un alt aspect care va fi discutat este managementul acestor situri. Deoarece accesul și promovarea trebuie să fie componente esențiale ale planurilor de management și strategiilor de dezvoltare durabilă.

Prezentarea mea face parte din proiectul „Protejarea prin dezvoltarea unor strategii durabile pentru o mai bună ocrotire a siturilor de patrimoniu mondial din România”, lansat în august 2017 și care are ca scop identificarea de bune practici de management, adaptate la particularitățile culturale și socio-economice locale, pentru protejarea și gestionarea siturilor patrimoniului mondial românesc (PN-III-P4-ID-PCE-2016-0737).