Pinacoteca Mănăstirii Căldărușani, județul Ilfov

Ruxandra NEMŢEANU

Mănăstirea Căldăruşani, mănăstire fortăreață, un important nucleu în suita sistemului de apărare constituit de domnitorii valahi, în jurul Bucureștiului, a fost construită într-un loc strategic, ascuns în fostul Codrul al Vlăsiei, pe cursul Pociovaliştei, afluent pe dreapta al Ialomiţei, acolo unde această apă formează Balta Căldăruşanilor. Ansamblul monastic s-a dezvoltat în mica peninsulă înconjurată din trei părţi de ape. Incinta patrulateră, fortificată a mănăstirii, cuprinde un zid puternic de incintă cu un turn-lopotniță de intrare, biserica mare, chilii, trapeză etc. Ea a fost fondată de Matei Basarab și este ceea ce s-a numit dintotdeauna “cetatea”. Istoria consemnează că Mănăstirea Căldăruşani a fost încă din 1690 utilizată ca închisoare pentru adversarii politici.

O a doua curte monastică, exterioară “cetăţii” s-a creat ulterior, în vremuri mai sigure. Mitropolitului Ghenadie Petrescu, născut la 1836 la Bucureşti în familia unor comercianţi, s-a călugărit la 18 ani la Căldăruşani, fiind hirotonisit preot în 1869. În data de 18 mai 1893 a fost ales Mitropolit ai Ungrovlahiei - Primat al Bisericii Ortodoxe Române, urmând în scaun mitropolitului Iosif Gheorghian (1829-1909) ce se retrăsese din cauza neînțelegerilor cu guvernul conservator ajuns la putere. În anul 1895, în urma alegerilor, guvernul conservator cade, fiind înlocuit cu un guvern liberal condus de Dimitrie A Sturza. În aceste condiții se punea acut problema readucerii lui Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat. Judecat pe 20 mai 1895 pentru acuzații neîntemeiate - inovații în cult, ierosilie, arghirofilie - mitropolitul Ghenadie a fost caterisit și exilat la mănăstirea Căldărușani. Cu sprijinul financiar al regelui Carol I şi sub supravegherea Comisiunii Monumentelor Istorice fostul mitropolit Ghenadie a putut iniţia restaurarea clădirilor mănăstireşti. Deși a fost reabilitat în 1896, Ghenadie Petrescu nu a mai fost înscăunat mitropolit. A rămas în schimb stareț al mănăstirii Căldărușani.  Și-a amenajat propria sa chilie-locuință într-o clădire din afara „cetății”, în a doua curte a mănăstiri, o clădire de sfâșit de secol al XIX-lea, peste o pivniță de secol XVIII și a adăpostit aici întreaga sa colecție de chipuri pictate ale unor înalți prelați. Murind la 31 august 1918, a fost înmormântat în cimitirul Mînăstirii Căldărușani, lăsând mănăstirii bogata sa colecţie, organizată ulterior într-o Pinacotecă, probabil încă din perioada interbelică și devenită vizitabilă în perioda postcomunistă. A fost declarată monument istoric în Lista Monumentelor Istorice din 1992.

În anul 2002, prin Planul Național de Restaurare al Ministerului Culturii și Cultelor se alocă o sumă importantă atât pentru proiectare cât și pentru execuție, pentru restaurarea Pinacotecii, care se afla aproape în colaps. Lucrările de restaurare au durat din anul 2003, cu momente dificile, de cumpănă pentru clădire, cu momente mai fericite datorate abnegației unor oameni, până la 30 august 2018, când se împlineau 100 de ani de la moartea mitropolitului și instituția Patriarhiei Române a dorit sfințirea clădirii, grăbind finalizarea lucrărilor de execuție.

O istorie veche, o istorie recentă, despre un monument istoric și o colecție muzeală, ambele moștenite, dăruite și care au avut, în final, după mulți ani, norocul să nu fie risipite!