O nouă ipoteză despre „Bazilica cisternă” de la Tropaeum Traiani

Andrei OPAIȚ, Adriana PANAITE, Bianca GRIGORAȘ

„Bazilica cisternă” descoperită la Tropaeum Traiani este una dintre cele mai neobisnuite, atât ca plan cât și ca evoluție a diverselor faze, dintre toate bazilicile din Dobrogea romană. Rezultatele săpăturilor practicate încă de la începutul secolului XX au fost verificate, iar concluziile mult nuanțate de către I. Barnea și M. Mărgineanu Cârstoiu în studii publicate în 1977.

Conform acestor studii, cisterna construită în secolului II a fost abandonată la sfârșitul secolului III, iar cândva în a doua jumatate a secolului IV interiorul cisternei a servit pentru amenajarea unei bazilici creștine, pentru ca cândva în secolul VI să i se mai adauge o criptă. Cu toate acestea, această schemă evolutivă, relativ clară și simplă este ușor amendată de Mărgineanu Cârstoiu care atenționează că între faza de cisternă și cea de basilică creștină ar mai putea exista o fază intermediară a unui „édifice païen” a cărui prezență este greu de demonstrat. Acest „édifice  païen” trebuia, în orice caz, să aibe același plan cu basilica.

În opinia noastră, ceea ce reține atenția la construcția rectangulară realizată în interiorul cisternei sunt contraforții de la capătul de vest al edificiului, precum și faptul că pereții și planseul sunt temeinic acoperiți cu opus signinum. Aceste elemente fac parte din elementele esențiale ale unui horreum. Pe măsură ce comunitatea creștină de la Tropaeum Traiani devine tot mai numeroasă se recurge la refolosirea unor spații păgâne, iar cazuri de transformare a horrea în bazilici există multe chiar la Roma.