Hanna DERER

Toate-s vechi și nouă toate. „Casa Udriște Năsturel” din Herăști

Probabil nu există arhitect în România care să nu fi auzit de „Casa Udriște Năsturel” din Herăști, dar numărul celor care cunosc detalii cu privire la transformarea curții Năsturel în „castelul” Obrenović și mai apoi în reședința – vilă Stolojan este sensibil mai redus. Această stare de fapt se explică probabil și prin deciziile luate cu privire la restaurarea și punerea în valoare a proprietății, începînd cu anul 1950, decizii în urma cărora etapa Obrenović a fost eliminată, iar fazele Năsturel și Stolojan au ajuns să fie complet separate cel puțin în Lista Monumentelor Istorice. Urmărind principalele momente din timpul restaurării desfășurată între anul 1950 și anul 1970, comunicarea își propune să contribuie la formularea unui răspuns mai clar la întrebarea: Cine ar trebui să fie în prezent monumentul istoric – ruina de secol 17, cele două ipostaze majore din veacul al 19‑lea (din care una complet distrusă), primele idei (abandonate) privind restaurarea, rezultatul final al intervenției sau toate acestea la un loc?