Ruxandra NEMȚEANU, Irina-Teodora NEMȚEANU, Adina SPOIALĂ

Editura interbelică „Cartea Românească” și fostele ei clădiri bucureștene

Editura „Cartea Romanească” a fost concepută în refugiu în timpul Primului Război Modial la Iaşi – de un grup de intelectuali în frunte cu profesorul Ion Athanasiu şi cu preşedintele Academiei Române, prof. Ion Simionescu – și continuată, mai apoi, la Bucureşti de către două principale întreprinderi de specialităţi: Institutul de arte grafice „Carol Göbl S-sor Ion St. Rasidescu” şi librăria-editură „Theodosiu Ionniţiu fii”, cu concursul financiar al lui Vintilă Brătianu. La acestea s-au mai adăugat, prin cumpărare, librăria-editură şi tipografia C. Sfetea,  Institutul de arte grafice şi editura „Flacăra” şi Institutul de arte grafice „Minerva”. Întreprinderea „Cartea Românească” avea să funcţionează într-o serie de clădiri diferite:

1) Tipografia – Atelierele Bonaparte, care conținea toată tehnologia referitoare la tipar, depozite de hârtie ș.a., se afla în Şos. Bonaparte 58-60;

2) Palatul principal, cu librăria şi secţiuni ale acesteia, precum şi administraţia centrală, era o construcție cu subsol și șapte etaje, cu adresa în fostul Bulevard Academiei nr. 3-5, și desfășurată până în strada Edgar Quinet, dar care a fost distrusă de bombardamentele din anul 1944;

3) Sediul din vechea Librărie C. Sfetea din Calea Moşilor nr. 62-68, unde, pe lângă librărie, se regăsea și depozitul acesteia, în scopul de a ridica, şi aici, un palat necesar păstrării materialului din ce în ce mai bogat şi variat;

4) Vechea Librărie „Theodosiu Ionniţiu fii” din strada Șelari nr. (20)22;

5) Fostul Institut de Arte Grafice „Carol Göbl, ssc. I. ST. Rasidescu” din strada Doamnei nr. 14-16.

O evoluție scurtă a parcursului istoric al acestor clădiri va fi prezentat din punctul de vedere al existenței lor în prezent, al conceptului de restaurare și punerii în valoare, dar și al unui posibil viitor al lor. Prezența acestei rețele de clădiri ale fostei Edituri „Cartea Românească” în peisajul urban bucureștean ar trebui să renască interesul societății culturale pentru istoria industriei cărții și publicațiilor.