Ana Maria PETRESCU

Implicarea Comisiei Europene a Dunării în dezvoltarea orașelor și porturilor adiacente Dunării maritime

Comisia Europeană a Dunării (C.E.D.) a fost o organizație cu atribute administrative, legislative și juridice formată din membrii ai principalelor puteri europene menită să apere interesele politice și comerciale internaționale, existente la gurile Dunării. C.E.D. a fost încredințată cu misiunea de a fluidiza circulația pe Dunăre prin realizarea de lucrări de sistematizare, de a asigura libera navigație a vaselor pe Dunăre,  de a reglementa regimul navigației pe Dunăre și de a aplica regulamentele și taxele aferente navigației.

C.E.D. a fost descrisă ca un agent administrativ internațional care a beneficiat de o independență considerabilă față de statele suverane și care a deținut numeroase avantaje financiare, politice și diplomatice. Acest statut i-a permis Comisiei să  elaboreze lucrări hidrotehnice în lungul Dunării maritime, operațiuni de amenajare a porturilor și clădiri administrative, sociale și tehnice cu impact semnificativ asupra dezvoltării urbanistice, arhitecturale, sociale și economice a orașelor-port Brăila, Galați, Isaccea, Tulcea, Sulina, începând cu jumătatea secolului XIX.

Din analiza infrastructurilor portuare și a căilor de navigație pot fi identificate două direcții clare de investiții. Prima direcție, la nivel teritorial, elaborată de C.E.D., constă în eficientizarea căii de navigație prin realizarea lucrărilor hidrotehnice de sistematizare. A doua direcție, la nivel local constă în dezvoltarea spațială a zonelor urbane adiacente fronturilor la apă - extinderea  și modernizarea infrastructurii portuare și a zonelor de influență ale acestora; la acest palier au contribuit, deopotrivă, C.E.D., statul român și companiile de navigație străine.

Este cercetată contribuția directă sau indirectă a C.E.D. în structurarea țesutului urban și implicarea acesteia în realizarea fondului construit de interes public din orașele amplasate pe sectorul Dunării aflat sub jurisdicția sa. În cadrul cercetării au fost inventariate și grupate pe programe de arhitectură toate terenurile și clădirile, aflate în proprietatea C.E.D., destinate desfășurării operațiunilor administrative în orașele Sulina, Tulcea și Galați, activităților portuare din orașele Sulina și Tulcea, cele 5 stații fluviale, infrastructura de semnalizare a circulației din lungul căii navigabile maritime Sulina-Brăila, infrastructura de exploatare a resurselor naturale, de depozitare și transport din orașele Isaccea și Tulcea.

Aportul C.E.D. în dezvoltarea urbanistică a orașelor-port a fost analizat prin prisma relației create între zonele portuare și oraș, a efectului pe care intensificarea activităților portuare îl are asupra trasării caracterului orașelor moderne, asupra organizării funcționale a orașului – cu precădere zonele comerciale – și asupra dezvoltării infrastructurii de transport terestru și fluvial în vederea întăririi rutelor comerciale și a legăturilor economice regionale și internaționale.

Prezentarea reprezintă o parte a concluziilor tezei de doctorat ”Comisia Europeană a Dunării și porturile românești de la Dunărea maritimă. 1856-1948”, finalizată în anul 2020 sub îndrumarea prof. dr. arh. Anca Brătuleanu.