Mariana Cristina POPESCU

Vase ceramice din  aşezarea geto-dacică de la Mereşti, „Dâmbul Pipaşilor”. Adoptarea şi adaptarea în mediul autohton a modelelor pontice şi microasiatice

Întemeierea coloniilor greceşti pe ţărmul apusean al Pontului Euxin nu a rămas fără urmări pentru autohtonii din stânga şi din dreapta Dunării în ce priveşte producţia de vase ceramice. Producţia indigenă de vase ceramice a fost influenţată de produsele atelierelor pontice şi de produse din centre microasiatice, ajunse în mediul autohton, preponderent prin intermediul apoikiilor pontice, cel puţin din secolul IV a. Chr. În cazul producţiei de ceramică din atelierele apoikiilor din Pontul Stâng, mai ales în cazul ceramicii uzuale, caracterizată în general de forme cu evoluţie lentă şi mai greu de sesizat în timp, raportarea la o formă precisă, este mai greu de făcut. În schimb, în cazul veselei fine, produsă în ateliere pontice sau microasiatice, a cărei evoluţie a fost mai dinamică, identificarea modelelor poate fi mult mai precisă iar modalitatea de  preluare şi adaptare a unor modele în mediul autohton este mai lesne de sesizat.

Pe parcursul comunicării este prezentat un studiu de caz al ceramicii lucrate cu roata din secolele II a. Chr. – I p. Chr. descoperită în aşezarea geto-dacică de la Mereşti, „Dâmbul Pipaşilor”, judeţul Harghita. Sunt puse în evidenţă formele elenistice, pontice şi microasiatice, preluate de atelierele care deserveau aşezarea şi sunt făcute observaţii privind preluarea şi adaptarea unor modele elenistice într-un centru de producţie aflat la distanţă apreciabilă de apoikiile pontice.