Aurel-Daniel STĂNICĂ, Oliver LIVANOV

Ariile de extracție a materialului litic din componența zidurilor cetății Noviodunum

În cadrul proiectul Noviodunum 2020, colectivul de cercetare are ca obiectiv realizarea unui studiu geologic, prin care să fie identificate sursele de aprovizionare cu piatră de construcție și a provenienței nisipului din alcătuirea liantului, care intră în structura zidurilor de epocă romană, sau celor aparținând elementelor de fortificație din perioada medio-bizantină și medievală. Demersul nostru are ca principal scop, reconstituirea traseelor de transport al materialul litic, din locurile de extracție (carierele romane) către situl cetății romano - bizantine Noviodunum situat în nordul provinciei Scythia Minor.

În campaniile de cercetări desfășurate în anii 2019 și 2020 ne-am concentrat observațiile pe materialul litic utilizat la construcția Turnului Mare. Această structură se prezintă ca un veritabil fortăreață, fiind o dovadă a importanței strategice a Cetății Noviodunum în cadrul Limesului dobrogean. Turnul a fost construit la sfârșitul secolului al III-lea și prezintă etape de refacere din secolele IV-VI p. Chr.

În componența zidurilor cetății Noviodunum există mai multe tipuri de roci de proveniență diferită. Situată pe drumul roman Marcianopolis, cetatea va fi aprovizionată pe această cale de un aport suplimentar de material litic din zone mai îndepărtate (podișul Babadag). Preponderent, în componența zidurilor, se constată o dominare covărșitoare a rocilor locale transportate din zone învecinate.

În zona cetății există iviri izolate de stâncă, dar nu s-au găsit încă dovezi care să ateste exploatarea pietrei pentru construcțiile din antichitate. În zona Noviodunum - Isaccea, aceste iviri (aflorimente) sunt restrânse ca areal. Se găsesc astfel de aflorimente chiar în partea vestică și nord-vestică a cetății, o parte din ziduri fiind amplasate pe roca nativă. Aici se întâlnesc calcare cenușii cu structură nodulară și intercalații de pelite cenușii - verzui de vârstă triasic inferior - mediu (werfenian - anisian w₂+an₁), intens cutate pe anumite porțiuni datorită activităților tectonice și neotectonice și care fac parte din Formațiunea geologică calcaroasă dolomitică - nodulară, parte componentă a Pânzei de Tulcea și a celei de Niculițel cu o răspândire largă în regiune (Niculițel, Somova, Tulcea, Beștepe, Zebil, Mihai Bravu, Nicolae Bălcescu etc.). Acestă formațiune geologică mai aflorează în fosta carieră din orașul Isaccea, în punctul Bogola și pe arii mai restrânse la vest de oraș. La vest, sud și est de Noviodunum aflorează pe porțiuni restrânse, o formațiune de largă răspândire în județul Tulcea, Formațiunea de Alba, de vârstă triasic superior (carnian - norian cr₃+no), în componenta căreia intră gresii cenușii, gălbui, roșiatice și calcare cenușii cu intercalații de pelite. Formațiunea bazaltelor triasice, care aflorează pe arii extinse în Dealurile Niculițelului, apare intercalată în calcarele cenușii de vârstă werfenian - anisian, pe o porțiune de numai 10 metri, în partea nord-vestică a cetății, pe malul Dunării.

Așa cum am menționat anterior, pentru perioada romano - bizantină nu există urme care să ateste o extracție a pietrei în zona adiacentă cetății. Se cunoaște totuși o astfel de exploatare, dar ea este de dată mai recentă, din vremea stăpânirii otomane situată la sud-vest de Isaccea în care sunt prezente calcar triasic și o rocă vulcanică numită riolit. Calcarul triasic este larg răspândit în Dobrogea de nord pe când riolitul apare restrâns în câteva petece izolate, mai ales în Munții Măcin dar și în această fostă carieră otomană. În componența zidurilor cetății (în Turnul Mare), s-a găsit un riolit, singurul de până acum. Deoarece este mai dificil de acceptat faptul că acest riolit ar fi fost adus din Munții Măcin, este logic de afirmat că ar proveni mai degrabă de la Isaccea, cariera de piatră otomană putând fi mai veche decât s-a crezut inițial. Chiar dacă admitem faptul că această carieră ar fi de vârstă romano - bizantină, orice dovadă care să ateste acest fapt este zădărnicită de activitățile de extragere a pietrei din periaoda ocupației otomane.

Zidurile Tunului Mare de la cetătea Noviodunum au în componență calcare, gresii și bazalte triasice care în teorie, ar fi putut proveni din ariile limitrofe. Deoarece nu există dovezi în acest sens, trebuie să presupunem că materialul litic era adus din centrele de extracție existente la acea dată. Într-o proporție covărșitoare, componenta principală din zidurile cetății o reprezintă calcarele triasice cenușii care ar fi putut provenii din zona Parcheș - Somova - Tulcea (cel mai probabil) sau Zebil. Mahmudia și Murighiol, două porturi la Dunăre ar fi putut aproviziona Noviodunum cu material litic pe apă. Gresiile și bazaltele triasice au fost exploatate din dealurile Niculițelului, cele două roci aflorând pe suprafețe mari.

Pe lângă formațiunile de vârstă triasică, în ziduri se mai întâlnesc roci care nu aflorează în zona Noviodunum - Isaccea, care în mod cert au fost aduse din regiuni mai îndepărtate. Prima din acestea, cuarțitele precambriene (cu o pondere mai mică de 1%), parte a Formațiunii de Orliga, aflorează numai în nordul Munților Măcin. Cu toate că din Munții Măcin se extrăgea și granit, o rocă apreciată pentru aspectul ei dar foarte dură și greu de prelucrat, ea nu este folosită în general la construcția zidurilor. La Noviodunum, granitul lipsește cu desăvârșire iar cuarțitul de Orliga se observă rar. A doua rocă care nu se regăsește în regiune este gresia calcaroasă din depozitele cretacice ale bazinului Babadag. Răspândită pe arii foarte mari, pe tot cuprinsul Podișului Babadag, roca a fost exploatată de pe vremea întemeierii cetăților grecești la malul Mării Negre (Argamum și Istria). Mai apare sporadic și un calcar albicios, uneori cu tente gălbui, cenușii uneori slab roșiatice, de vârstă Jurasic superior, originar din sectorul tectonic al Dobrogei centrale cu iviri importante la Cârjelari sau Hârșova.