BENCZE Ünige, LÁSZLÓ ZÓLYA Levente, GÁL Szilárd Sándor, LÁSZLÓ  Keve

Castelul Bethlen din Criş (jud. Mureş). Istoricul cercetărilor arheologice.

Comunicarea de faţă oferă o re-examinare şi o trecere în revistă a cercetărilor arheologice (vechi şi noi) prezentate succint în ordine cronologică. Totodată, autorii doresc să prezinte noile rezultate şi re-evaluarea potenţialului ştiinţific a castelului cu prilejul restaurărilor aflate în derulare dar şi potenţialele puncte de deschidere spre publicul mai larg. Specialiştii Muzeului Judeţean Mureş au fost implicaţi în acest proces de restaurare începând cu anul 2020, astfel formându-se o colaborare activă între instituţie şi Fundaţia Sanct Ladislaus.

Ultimele cercetări arheologice de mare anvergură au avut loc în anii 1974-1977 respectiv în 1998. Rezultatele acestor cercetări sunt în mare parte cunoscute chiar dacă nu s-a publicat niciodată un studiu extins, detaliat, interpretat în contextele istorice locale sau regionale. Materialele arheologice (împrăştiate în diverse depozite) rezultate din aceste săpături nu sunt cunoscute în detaliu, nu au fost publicate integral niciodată, scurtele rapoarte menționând numai intervalul cronologic mai larg a acestora. În cadrul diverselor restaurări de-a-lungul timpului, săpăturile arheologice au avut ca scop primar datarea cât mai exactă a clădirilor, zidurilor şi altor elemente/contexte arheologice. Unele zone a castelului au beneficiat de o cercetare intensă ceea a rezultat în părţi bine cunoscute şi datate, respectiv în zone de abia sau deloc cercetate. Din această perspectivă, mai multe zone pot oferi surprize sau pot confirma ipotezele prezentate de cercetătorii din anii precedenți.

Din anul 2014 castelul este în îngrijirea Fundaţiei Dévai Szent Ferenc iar din 2020 Fundaţia Sanct Ladislaus se ocupă de coordinarea lucrărilor de cercetare, istoricul castelului şi restaurarea ansamblului cât şi a revitalizării grădinii castelului. Săpături mai recente s-au efectuat în anul 2012 şi 2020 de către Muzeul Judeţean Mureş. În anul 2012 s-a cercetat o suprafaţă mică, la nord de bastionul sud-estic al castelului, perpendicular pe zidul estic de incintă. S-a identificat fundaţia zidului estic şi al bastionului sud-estic, materialul arheologic a constat din fragmente ceramice medievale (sec. XV-XVI) şi moderne (sec. XVII-XVIII), şi material osteologic. În anul 2020 lucrările au vizat zona din afara zidului sudic de incintă iar cercetările arheologice s-au efectuat pe o suprafață mai extinsă, unde conform proiectului se doreşte construcția unei încăperi mai mari pentru amplasarea centralei termice. Supravegherea şi săpătura arheologică preventivă s-a concentrat pe o suprafaţă de aproape 100 m², în care s-a documentat un profil  stratigrafic lung de 27 m şi înalt de 2,5-3 m. S-au deschis trei secţiuni pentru verificarea şi clarificarea unor observații privind câteva contexte arheologice apărute în suprafaţă. Cel mai important rezultat a fost identificarea unui colţ de fortificaţie cu turn circular, orientat spre sud, în afara zidurilor de incintă. Această porţiune de fortificaţie identificată a deranjat un context arheologic datat la finalul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, fiind înălțat cândva după acest interval de timp, cel mai probabil pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, respectiv secolul al XV-lea. Datele noi confirmă câteva ipoteze presupuse deja de cercetările din anii ’70.