Cristina-Georgeta ALEXANDRESCU

Monumente romane din piatră din zona Dobrogei de Nord, materiale litice și contexte arheologice:  studiu de caz fortificaţia din punctul La Cetate, com. Murighiol, jud. Tulcea

Monumentele romane din piatră din nordul provinciei Moesia inferior constituie principala sursă antică pentru perioada sec. I-III p. Chr., dificil accesibilă arheologic, datorită suprapunerii locuirii antice târzii și stadiului cercetării. În cadrul unui proiect de cercetare dedicat, început în 2021, și găzduit de Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” (PN-III-P4-ID-PCE-2020-1031), se vor aborda aspecte vitale ale acestei tematici, formulându-se metodologic analiza multidisciplinară prin care informația, uneori foarte disparată sau neglijată, legată de proveniență și contextul descoperirii este gestionată într-o bază de date cu componentă GIS. Documentarea holistică și analiza unor sculpturi, reliefuri și inscripții, precum și elemente de decor arhitectonic vor fi definitivate și corelate cu aceasta. Astfel, sunt localizate și ulterior verificate in teren posibile nuclee de locuire, cu scopul perceperii unor eventuale diferențieri între centre militare/civile și/sau zonele rurale înconjurătoare, în privința preferințelor unei anumite categorii de clienți și/sau  pentru utilizări specifice (de ex. monumente funerare, votive, decor arhitectonic, materiale de construcție) ale unor anumite materiale litice. Determinarea sistematică a provenienței materialului litic și evaluarea multidisciplinară a rezultatelor acesteia vor înlesni diferențierea cronologică, geografică și funcțională a utilizării pietrelor disponibile local în Dobrogea de Nord precum și eventuale importuri la nivel regional sau interprovincial. Informațiile referitoare la contextul arheologic și materialele arheologice asociate, la materialul  litic și la (re)utilizarea fiecărui monument în parte vor face posibile, în partea analitică a proiectului, studii asupra populației, istoriei culturale, evoluției așezărilor, și relațiilor economice ale regiunii. Comunicarea de faţă prezintă un studiu de caz, anume fortificaţia de la Murighiol/Halmyris. Este un exemplu concludent atât în privinţa materialelor de construcţie cât şi a pieselor sculpturale, a inscripţiilor şi monumentelor funerare reutilizate în fortificaţia romană târzie.