Răzvan MATEESCU, Virgil APOSTOL

Poarta de Est a fortificaţiei de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia

Poarta de est a fortificaţiei de la Grădiştea de Munte – Sarmizegetusa Regia a trecut în epoca modernă şi contemporană prin numeroase modificări, unele generate de săpături extinse, arheologice sau nu, altele de lucrările de conservare-restaurare.

Anvergura săpăturii efectuate de reprezentanţii fiscului austriac la începutul secolului al XIX-lea arată că structurile antice găsite atunci le-au atras atenţia într-un mod aparte, dar, totodată, a dus şi la o distrugere considerabilă a vestigiilor. Cercetările din secolul XX au reuşit să identifice diferite părţi ale construcţiilor de piatră din faza dacică şi din cea romană, iar lucrările destinate, teoretic, conservării şi consolidării monumentului, dublate de o „amenajare /uniformizare” a terenului au afectat monumentul şi suprafeţele din imediata sa vecinătate.

Cercetările arheologice recente au oferit un set nou de informaţii cu privire la configuraţia antică a porţii şi, astfel, a devenit posibilă rediscutarea planimetriei fortificaţiei şi a variilor etape de construire, respectiv reconstruire.