Hanna DERER

Întreg, lacună și fragment din perspectiva arhitecturii

Spre deosebire de urmele descoperite cu mijloace arheologice care se bucură aproape prin definiție de prestigiul apt de a împiedica intervenții care le-ar denatura semnificația, fragmentele de clădire aflate la vedere(a oricui) se dovedesc frecvent mai vulnerabile în fața unor argumente de natură arhitecturală (precum cele legate de utilizarea edificiului în cauză) și urbanistică (precum cele determinate de interacțiunea unui imobil cu cadrul construit sau natural în care este amplasat).

Reflecția dedicată unora dintre aceste aspecte și implicațiilor lor asupra deciziei de prezervare a resursei culturale încă manifestă se bazează pe două studii de caz care au făcut obiectul a două comunicări susținute în cadrul simpozionului ARA la o distanță de două decenii.

Prima dintre acestea a fost susținută la ediția din anul 2002, sub titlul „A fi sau a nu fi ... ruină. București, strada Demetru Ion Dobrescu numărul 5” (http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm), ocazie cu care a fost ridicată întrebarea privind necesitatea unei distincții inclusiv terminologice între fragmentele de monumente istorice care ar trebui abordate precum o clădire clasată care nu și-a pierdut integritatea fizică și cele care nu suportă decît intervenții minime. Raționamentul în cauză a fost reanalizat și extins ulterior grație stadiului de ruină al unui alt monument istoric, prezentat la ediția din anul 2021 al aceluiași simpozion ARA prin comunicarea numită „Toate-s vechi și nouă toate. «Casa Udriște Năsturel» din Herăști” (http://www.simpara.ro/ara_21_rezumate/Derer_Herasti.htm), a cărei primă parte a fost deja publicată în numărul 13 din Caietele ARA (2022), pentru ca a doua parte să se afle sub tipar prin numărul 14 (2023).

Entirety, Lacuna and Fragment from an Architectural Perspective

Unlike the traces discovered by archaeological means that almost by definition enjoy the prestige that prevents distorting interventions, building fragments in plain view frequently prove more vulnerable to architectural arguments (such as those related to the use of the edifice in question) as well as to urban planning requirements (such as those defined by the interaction of a property with its built or natural environment).

The reflection dedicated to some of these aspects and their implications on the decision to preserve the still manifest cultural resource is based on two case studies presented as two communications held at the ARA symposium two decades apart.

The first of these was held at the 2002 edition, under the title “To be or not to be ... ruin. Bucharest, street Demetru Ion Dobrescu number 5” (http://www.simpara.ro/ara3/a3_02_04.htm), and raised the question regarding the need for a distinction, including within terminology, between the fragments of historical monuments that should be approached as a listed building that has not lost its physical integrity and those that only support minimal interventions. The reasoning in question was later analysed again and expanded due to the state of ruin another historical monument has known and presented at the 2021 edition of the same ARA symposium through the communication called “All Is Old and All Is New. «The Udriște Năsturel House» in Herăști" (http://www.simpara.ro/ara_21_rezumate/Derer_Herasti.htm), the first part of which has already been published in number 13 of the ARA Reports (2022), while the second part will be printed by the following one (2023).