Cătălin I. NICOLAE, Alexandru DRAGOMAN

De la bazilică la hambar. Alte ruine dobrogene

Aflat în fața ruinelor monumentului triumfal de la Adamclisi, acum mai bine de un secol, arheologul Grigore Tocilescu reflecta astfel asupra destinului acestora: “...Singure voi ruine înegrite ați remas izolate, ca un viu rătăcit în mijlocul întinsului pustiu, ați supraviețuit timpilor și oamenilor; timpurile și oamenii v'au încredințat taina gândurilor și isprăvilor lor, pe care voi ați sciut s'o păstrați până astăzi și să ne-o descoperiți și nouă...”. Ruinele monumentului antic, și ale multor altora i-au supraviețuit lui Tocilescu și s-au păstrat până la noi, dar nu toate construcțiile dobrogene au avut aceeași soartă, deși încă mai sunt zone în care pustiul dobrogean e neschimbat.

Transformările radicale de după anul 1989 au dus la dispariția aproape completă a agriculturii centralizate de stat în Dobrogea, cu consecințe imediate asupra patrimoniului construit și nu numai ce depindea de acesta. Alături de ruinele orașelor și monumentelor antice dobrogene, protejate și îngrijite, dispar încet dar sigur, se ruinează, se “arheologizează”, se transformă numeroase structuri construite sau amenajate. Pentru multe dintre ele tot ce a mai rămas sunt fundațiile sau urmele acestora, vizibile de multe ori numai în fotografiile aeriene.

Pornind de la o mai veche preocupare privind arheologia trecutului recent autorii acestei comunicări își propun să prezinte, într-o formă preliminară, câteva elemente legate de ruinele sistemului agricol socialist din Dobrogea, și să discute dacă și în ce mod merită păstrate.