Frontierele Imperiului Roman – Dacia. Protecția și gestiunea patrimoniului arheologic în secolul XXI

Raluca Grama

La începutul anului 2023, România a transmis Centrului Patrimoniului Mondial UNESCO documentația pentru înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO a „Frontierelor Imperiului Roman – Dacia”, o propunere serială națională, parte a inițiativei internaționale de valorificare a frontirei Romane ce străbate Europa, Orientul Apropiat și Africa de Nord.

Limesul dacic constituie un un exemplu remarcabil de tehnică și arhitectură militară prin mixul unic de instalații adaptate condițiilor locale de topografie și mediu, cât și diverselor forme de atac. De asemenea, reprezintă o expresie fizică a politicii imperiale de expansiune și a civilizației romane, precum și a schimburilor culturale generate de mișcarea soldaților și a civililor la marginea de nord a imperiului.

Având o lungime de peste 1000 de km și fiind formată din 277 de componente, secțiunea Dacia a „Frontierelor Imperiului Roman” reprezintă o selecție de situri arheologice situate în 16 județe și 136 de unități administrativ-teritoriale. În acest context, protecția și gestiunea „Frontierelor Imperiului Roman – Dacia” constituie o dublă provocare. La nivel mezo din perspectiva conservării și punerii în valoare a siturilor arheologice nominalizate. Și la nivel macro din perspectiva amenajării teritoriului, optică deosebit de importantă pentru înțelegerea și prezervarea relațiilor și proceselor asociate ce făceau ca instalațiile militare și infrastructura de transport să funcționeze ca un întreg.

Protecția și gestiunea „Frontierelor Imperiului Roman – Dacia” reprezintă un efort național a cărui strategie a fost trasată printr-un document-cadru elaborat de Institutul Național al Patrimoniului, dezvoltat în concordanță cu cadrul național legal și cu recomandările UNESCO privind managementul patrimoniului cultural. Acesta este dedicat atât actorilor cu atribuții legale în domeniul protecției patrimoniului cultural și în domeniile conexe, cât și celor interesați de impactul pe care salvgardarea patrimoniului arheologic îl poate avea în dezvoltarea durabilă a comunităților locale. Temele cheie abordate în cadrul de protecție și gestiune sunt binomul cercetare-conservare, intervențiile de punere în valoare a siturilor arheologice, gestiunea dezastrelor și valorificarea turistică, respectiv prezentarea și interpretarea patrimoniului arheologic.