„Ca la noi, la nimeni!” Oare?

Despre  viața și opera artistului Franz Weiss (1903-1981), dar mai ales despre soarta moștenirea sale artistice. Două sedii Raiffeisen Bank din Bavaria

Camelia BELDIANU, Bogdan BELDIANU

”Ca la noi, la nimeni!” Adeseori aceaste vorbe au fost rostite atunci când monumente sau personalități culturale din România au fost, într-o formă sau alta, distruse, uitate, nedreptățite.

Bunele practici ale țărilor din vestul Europei au fost invocate pentru a sublinia și mai tare dezastrul în astfel de situații. Într-o anumită viziune autohtonă, acolo, în vest, monumentele stau neatinse, protejate și apreciate (de-a lungul secolelor, evident), personalitățile culturale (artiști, ahitecți, cărturari șamd) nu sunt niciodată uitate, iar viața și opera lor fac obiectul unor spectaculoase muzee, filme sau (de ce nu) savuroase cărți biografice.

Oare chiar așa stau lucrurile?

În prezentarea noastră vom vorbi despre un caz recent, cel al artistului Franz Weiß (1903-1981),pictor, designer de fațade și interior, proiectant de decorațiuni sculpturale și grafică publicitară, din Kempten (Bavaria), despre lucrările acestuia, dar mai ales despre soarta operelor lui.

Cu această ocazie vor fi expune și câteva lucrări originale ale acestui artist.