Monument și interes public. Studiu de caz: Academia Militară

Emilia ȚUGUI

Pornind de la premisa că monumentele sunt inserate într-un context (urban sau rural) și că acestea se raportează la o comunitate, prezentarea propune analiza interesului public ce însoțește protejarea patrimoniului din perspectiva spațiu public și a comunității (sau locuitorilor).

Studiul de caz propus reprezintă unul dintre cele mai valoroase ansambluri urbanistice ale Bucureștiului. Alegerea Academiei Militare (astăzi, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”) se datorează atât monumentului, cât contextului urban în care este inserat. Construcția este un exemplu de arhitectură modernă și, mai mult, intervenția urbanistică antrenată de edificarea ansamblului Școlii Superioare de Război este una dintre operațiunile urbanistice importante ale Bucureștiului modern. Intervențiile ulterioare au pornit de la viziunea lui Duiliu Marcu, chiar dacă nu au fost respectate toate datele din propunerea inițială.

În ultimii ani, spațiul public a primit noi utilizări, iar intervenții urbanistice de amplare sunt realizate sau preconziate în proximitatea ansamblului. În acest context, pot fi adresate o serie de întrebări: Prin ce rămâne acest ansamblu relevant la nivelul orașului: prin calitățile monumentului și ale ansamblului sau prin utilizările actuale ale spațiului public? Sunt dezvoltările urbane recente în acord cu viziunea care a însoțit edificarea monumentului și în ce măsură pun ele în valoare unul dintre cele mai însemnate ansambluri arhitecturale ale orașului?