DEZINFORMAREA ŞI MINISTRUL DANIEL BARBU. VICTIMA: ROŞIA MONTANĂ

1. Ministerul Culturii (MC) induce în eroare opinia publică.

În „Precizări cu privire la situaţia patrimoniului din Roşia Montană" publicate pe site-ul Ministerului Culturii în 16 septembrie 2013 (infra „Precizări") se afirmă: „Ministerul Culturii nu a semnat vreodată un «Acord cu compania» aşa cum se sugerează în unele luări de poziţie".
Or:
Ministrul Daniel Barbu, personal, a făcut în data de 9.09.2013 următoarea declaraţie la postul B1 TV (Declaraţia Barbu-B1TV): „Ministerul Culturii a avut experți în comisia de lucru care a redactat acordul cu compania [s.n.], am avut observații câteva luni și în final pe textul pregătit de dl. Șova am dat aviz cu observații pe câteva pagini".

2. Ministrul Culturii induce în eroare cu privire la propunerea de înscriere a Roşiei Montane pe lista de aşteptare UNESCO, declarând că nu există în arhivele MC o asemenea solicitare şi că, personal, nu cunoaşte nimic despre existenţa acesteia (Declaraţia Barbu - Realitatea Tv [1] şi Declaraţia Barbu-Antena 3 [2]). Pe site-ul Ministerului Culturii se poate citi: „Nu există în arhiva Ministerului Culturii un dosar de nominalizare redactat potrivit procedurilor recomandate de UNESCO. Din analiza proceselor verbale ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice nu reiese că un asemenea dosar ar fi fost vreodată supus avizării."
Or:
- Asociaţia „Arhitectură. Restaurare. Arheologie" (ARA) a adresat în anul 2009 Ministrului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional Theodor Paleologu şi Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice Cererea de înscriere a sitului Roşia Montană în Lista Indicativă a României pentru introducerea în Patrimoniul Mondial a UNESCO", împreună cu nota de fundamentare necesară (nr. înregistrare 2810 / 11.06.2009)
- Neprimind nici un răspuns din partea fostului ministru, Asociaţia ARA a reiterat în 27 aprilie 2010 Cererea de înscriere a peisajului minier Roşia Montană în Lista Indicativă a României a monumentelor istorice cu valoare excepţională propuse a fi înscrise pe Lista Patrimoniului cultural Mondial al UNESCO, împreună cu nota de fundamentare transpusă în forma necesară pentru Lista Indicativă a României şi tradusă în limba franceză. Această solicitare a fost adresată ministrului Culturii şi Patrimoniului Naţional Kelemen Hunor (nr. înregistrare 1637 / 27.09.2010).
- Comisia Naţională a Monumentelor Istorice (CNMI) consemnează în 26 ianuarie 2011 opinia favorabilă a membrilor săi faţă de propunerea de înscriere a Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României pentru Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, adresată comisiei de către prof. Şerban Cantacuzino (preşedinte ProPatrimonio, FSA - Fellow of the Society of Antiquaries, membru RIBA - Royal Institute of British Architects), arh. Şerban Țigănaş (preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România), arh. Şerban Sturdza (vicepreşedinte ProPatrimonio, vicepreședinte OAR,), arh. Peter Derer (Președinte Uniunea Arhitecţilor din România), prof. Sergiu Nistor (preşedinte ICOMOS România) (Procesul verbal cu nr. înregistrare 342/26.01.2011).

3. Ministrul Culturii dezinformează (Declaraţia Barbu-Realitatea Tv şi Declaraţia Barbu-Antena 3) cu privire la calitatea profesională a „dosarului" depus de asociaţia ARA pentru introducerea Roşiei Montane în Lista Indicativă României pentru înscrierea în Patrimoniul Mondial, calificându-l drept inoportun şi ilegitim.
Or:
- Nota de fundamentare necesară înscrierii Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial, depusă la MC de către Asociaţia ARA în 2009 şi 2010, a fost întocmită respectând normele de aplicare a Convenţiei Patrimoniului Mondial (Operational Guidelines for the Implementation of the World Heritage Convention [3]). Sugerăm d-lui ministru Daniel Barbu să compare calitatea modului de întocmire a Notei de fundamentare depusă de ARA [4] pentru Roşia Montană cu superficialitatea notelor de fundamentare întocmite de MC, prin instituţiile sale, pentru introducerea pe lista indicativă a României a Culelor din Oltenia, a oraşelor Sibiu, Alba Iulia etc! [5]

4. Ministrul Culturii este incompetent: în (Declaraţia Barbu-Realitatea Tv şi Declaraţia Barbu-Antena 3) MC califică drept ilegitimă propunerea înaintată de asociaţia ARA pentru Introducerea Roşiei Montane în Lista Indicativă a României şi susţine că respectarea Normelor de aplicare a Convenţiei Patrimoniului Mondial impune ca o asemenea propunere să fie făcută exclusiv de Comunitatea Locală.
Or:
În Normele de aplicare a Convenţiei Patrimoniului Mondial nu există o asemenea prevedere. [6]

5. Ministrul Culturii induce în eroare opinia publică calificând drept inconsecvente acţiunile unora dintre membrii Asociaţiei ARA şi aduce un prejudiciu de imagine Asociaţiei (cf.„Precizări", Declaraţia Barbu-Realitatea Tv şi Declaraţia Barbu-Antena 3)
Or:
- Asociaţia ARA, fondată în anul 2006, este formată din profesionişti, cercetători implicaţi în studierea şi protejarea patrimoniului cultural (arheologi, arhitecţi, restauratori, istorici de artă, economişti). Activitatea asociaţiei este dedicată studierii şi protejării patrimoniului cultural. De exemplu:
o Organizează anual simpozionul naţional cu participare internaţională „Simpozion ARA" (în parteneriat cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan" al Academiei Române)
o Publică revista anuală de specialitate cu circulaţie internaţională Caiete ARA/ARA REPORTS
o Organizează şcoli de vară (Covasna -„Cetatea Zânelor" în 2007 şi 2008; Nufăru în 2012-2013)
o Înregistrează şapte ani de activităţi la Roşia Montană, unde a organizat: cinci şcoli de vară, opt şantiere de restaurare, campanii de documentare prin relevee speciale de arhitectură a monumentelor, expoziţii, publicaţii.
- Fragmentul din studiul de fundamentare al planului urbanistic general al comunei Roşia Montană utilizat de MC [7] pentru a sugera lipsa de consecvenţă a principalilor autori faţă de problematica Roşiei Montane - arhitecţii Ştefan Bâlici şi Virgil Apostol - este reprodus trunchiat şi este extras din context, alterând conţinutul concluziilor autorilor şi deviindu-le de la sensul lor real.

6. Cercetarea arheologică de la Roşia Montană nu a fost sponsorizată de către RMGC, cum se poate deduce din „Precizări".
- Rezultatele cercetărilor realizate prin Programul Naţional de Cercetare „Alburnus Maior" iniţiat prin Ordin al Ministrului Culturii în anul 2001 au fost publicate, sunt cunoscute în literatura arheologică de specialitate naţională şi internaţională şi apreciate ca atare. Calitatea cercetării arheologice a fost asigurată exclusiv de către cercetătorii participanţi. Fondurile alocate, a căror dimensiune a solicitat nu odată, fără nici un motiv, recunoştinţa mai mult sau mai puţin discretă a Ministerului Culturii faţă de finanţatori (compania RMGC) nu a fost expresia generozităţii companiei miniere, ci rezultatul obligaţiei de respectare a Legii Statului Român (OG 43/2000): această Lege impune investitorului, în cazul oricărui proiect de investiţii care poate afecta patrimoniul arheologic, finanţarea unor cercetări preventive, cum au fost şi cele desfăşurate prin susnumitul program.

- Delegarea de cercetători de către unele dintre instituţiile şi organizaţiile menţionate în „Precizări" este un act de normalitate în cercetarea ştiinţifică de profil. Este incorect ca numele instituţiilor academice să fie manipulate cu scopul inducerii în opinia publică a ideii că acestea participă in globo la sprijinirea proiectului minier RMGC. Acest tip de manipulare abuzează în interes economic de imaginea unor foruri sau universităţi europene de mare notorietate ca Centre National de la Recherche Scientifique (Franţa) sau Technische Universität München şi jigneşte reputaţia Universității Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca) şi a celui mai înalt for academic al ţării, Academia Română, care s-au pronunţat explicit împotriva punerii în practică a proiectului minier RMGC [8].

- Este imoral să fie nominalizate, alături de instituţii de cercetare şi universități de prestigiu, persoane şi organizaţii finanţate sau contractate de RMGC, care s-au manifestat ca agenţi de influenţă ai respectivei companii (de ex. Denis G. Rodwell [9], Grupul Independent pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural de la Roșia Montană, ASAR GRUP (Deva), GRUP CORINT (Alba Iulia), KAMOS (Cluj-Napoca), BLIPSZ (Cluj-Napoca), Oxford Archaeology (UK).
- Instituţii şi organizaţii naţionale şi internaţionale de prestigiu în domeniul patrimoniului care şi-au afirmat explicit şi consecvent opiniile despre pericolul la care proiectul minier RMGC expune un patrimoniu cultural de importanţă internaţională cum este cel reprezentat de Roşia Montană, nu au fost luate în considerare [10].

7. Apologia pe care o face MC restaurărilor RMGC - prin publicarea exclusivă în „Precizări" a articolului 5 din „Acordul cu compania" [11] - este o formă jalnică de manipulare.
Ministrul Daniel Barbu ar trebui să se decidă dacă „Acordul cu compania" există sau nu există. Să clarifice în faţa opiniei publice dacă Articolul 5, citat în „Precizări", este în acord cu legislaţia Statului Român pentru protejarea patrimoniului cultural [12]. Ministrul Daniel Barbu este dator să explice opiniei publice care sunt motivele în virtutea cărora face apologia unui „acord" al cărui conţinut este lovit de nulitate atâta timp cât sunt prezentate aşa zisele acţiuni de salvare a patrimoniului de către RMGC fără să fie aduse la cunoştinţa românilor distrugerile pe care urmează proiectul minier să le genereze; atâta timp cât Statul Român nu aduce la cunoştinţa aceloraşi români care sunt angajamentele pe care şi le asumă în raport cu „angajamentele" RMGC. Ministrul Daniel Barbu trebuie să fie conştient că, până la proba contrariului, RMGC propune o salvare prin distrugere.
Pe cale de consecinţă, dl. Daniel Barbu trebuie să se decidă al cui ministru este: Ministrul Culturii sau ministrul culturii RMGC?
În caz contrar, nu ne rămâne decât să așteptăm a treia odă închinată „minerilor"!

Notă : Neliniştile MC privitoare la „dezbaterea în jurul problematicii patrimoniului cuprinsă în proiectul Roşia Montană" care ar fi „dobândit o încărcătură pasională menită să treacă cu vederea situaţia in situ" şi să ignore „realitatea de la Roşia Montană" sunt de înţeles. Cu condiţia ca ele să se refere în primul rând la un ministru al culturii al cărui interes pentru Patrimoniul Cultural de la Roşia Montană poate fi apreciat după nivelul de ignoranţă pe care l-a demonstrat public în Declaraţia Barbu-Realitatea Tv: Ministrul Daniel Barbu nu ştie că una din bisericile - clasate ca monument istoric! - a fost construită în anul 1741 (biserica greco-catolică), nu cunoaşte data construirii bisericii ortodoxe (edificată în anul 1781), nici a bisericii unitariene (din 1796), cu atât mai puţin a bisericii din Corna (1719), declarând cu insistenţă că „toate sunt din secolul 19" [13].

Dr. Monica Mărgineanu Cârstoiu
CşI Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan"
Preşedinte Asociaţia ARA

[1] În 17 septembrie 2013.

[2] În 18 septembrie 2013, în cadrul emisiunii Sinteza zilei.

[3] http://whc.unesco.org/en/guidelines/

[4] http://www.simpara.ro/files/dosar%20tentativ%20list_27.04.2010_FR.pdf

[5] http://whc.unesco.org/en/tentativelists/state=ro

[6] Vezi Capitolul II.C - Tentative Lists, http://whc.unesco.org/archive/opguide13-en.pdf

[7] Vezi „Precizări" şi referirile din Declaraţia Barbu-Realitatea Tv şi Declaraţia Barbu-Antena 3.

[8] Vezi http://www.acad.ro/forumuri/doc2013/d0619-ProiectulRosiaMontana-AnalizaAR.pdf şi http://www.acad.ro/forumuri/pag_forum_RosiaMontana.htm; http://www.icomos.ro/pdf/REZOLUTIA-Conf-RM-UBB.pdf.

[9] Prezentat de mass media ca specialist angajat de RMGC.

[10] Pentru a le cunoaşte vezi Scrisoarea deschisă Dlui. Ministru al Culturii, Daniel Barbu din 14 septembrie 2013, http://www.simpara.ro/scrisoare-deschisa-demisia-ministrului-culturii-daniel-barbu-561.htm

[11] Vezi «Precizări».

[12] Legea nr.422/2001 privind protejarea Monumentelor Istorice; Legea 451/2002 de ratificare a Convenţiei Europene a Peisajului; Legea nr. 157/1997 de ratificare a Convenţiei privind Protejarea Patrimoniului Arhitectural al Europei.

[13] Despre datarea acestor biserici în Adriana Stroe, Aurelian Stroe, I. Gh. Andron, I. Postăvaru, Roşia Montană. Inventarierea patrimoniului construit, Buletinul Monumentelor Istorice, nr.1-2, 2009).