Intrări de serpentinit

Sunt multe detalii de arhitectură de care orașul dispune spre a încânta ochiul trecătorului, atâta doar că, în goana după marile monumente, parte din aceste "delectări vizuale" rămân neobservate. Și nici asta n-ar fi atât de rău, dacă ele nu s-ar afla în plin proces de degradare ori pe cale de dispariție: se vor îngropa sub tencuieli de ciment, se vor prăbuși pe trotuar sau vor ceda locul materialului nou.

Printre rocile ornamentale folosite în arhitectura începutului de secol XX se numără un tip de piatră de culoare verde. Judecând după aspect, aceasta poate fi serpentinit sau o marmură verde. Nu trebuie uitat faptul că acuratețea cu care o rocă poate fi clasificată cu precizie din punct de vedere petrografic depinde de analize petrografice (observații microscopice pe secțiuni subțiri) și chimice speciale (spre exemplu: XRD, FTIR, și altele) [1].

Serpentinitul (a nu se confunda cu mineralul serpentina: un grup de minerale filosilicatice) este o rocă masivă de culoare verde-închis, constituită din minerale serpentinice, născută prin procese de metamorfism pe seama peridotitelor [2]. Numele - inspirat de aspectul pietrei - vine din latinescul serpens. Serpentinitul este o rocă alcătuită aproape integral din minerale din grupa serpentinelor (precum antigorit, crisolit sau lizardit) şi s-a format prin alterarea unor minerale fero-silicatice precum olivina sau piroxenul [3]. În funcţie de conţinultul de hematit, capătă o culoare roşiatică. Nu este recomandat a fi folosită la exterior, dată fiind sensibilitatea la mediul acid [4]. Formele de degradare cele mai des întâlnite sunt, fireşte, lacunele. Din decoraţia intrărilor lipsesc fragmente de piatră sau chiar plăci întregi. Unele au fost completate cu altă piatră asemănătoare (Foto 9), altele cu ciment (Foto 23) sau au fost lăsate pur și simplu în voia sorții (Foto 3, Foto 15, Foto 21). Nu lipsesc obişnuitele aparate de aer condiţionat (Foto 4), mănunchiuri de cabluri (Foto 18, Foto 23, Foto 29) sau grafitti-uri (Foto 8, Foto 17, Foto 35). Mai jos puteţi găsi o mică galerie a Intrărilor şi a degradărilor.

Studiul de față este un exemplu pentru felul în care este tratată piatra ornamentală de pe fațadele clădirilor din București: cu nimic mai bună decât placa de faianță sau mozaicul din ciment își găsește menirea ca suport pentru afișe ori mici anunțuri. Intrările de serpentinit trebuie lecturate în contextul lor, fiindcă ele devin cu adevărat valoroase atunci când sunt concepute ca parte dintr-un întreg: orașul.

Text și imagini: elena rădoi, UNArte București

Consultant Științific: Alexandra Șeclăman, ENS Lyon