Complex pentru vârstnici

- Ansamblul Miclăuşeni -

Claudia Muşter

Ansamblul, compus din Castelul Miclăuşeni şi Biserica Sf. Voievozi şi Buna - Vestire este aşezat pe un deal între drumul principal Iaşi - Roman şi deviaţia-drumul comuna l- spre Butea. La baza dealului se găseşte nucleul format din castel şi anexe, iar în partea nord-estică, spre care se dezvoltă şi dealul, mănăstirea şi chiliile. Latura estică a dealului este mai bine conturată de o mică depresiune delimitată la vest de deal, iar la est de o ridicătură plată la partea superioară, pe care se află drumul judeţean. Tot în această adâncitură alungită, în extremitatea nordică se găseşte un mic lac. Această zonă a fost aleasă pentru implantarea ansamblului pentru vârstnici.

Parcela în cadrul căreia este propus acest ansamblu reprezintă fostul domeniu al Castelului Miclăuşeni.

Castelul a fost ridicat de George A. Sturdza între anii 1880-1904, pe locul vechiului conac, construit de vornicul Ion Sturdza în anul 1752. Acest loc este legat însă de ctitorirea unei biserici de către Ştefan cel Mare în 1492, apoi de o altă biserică construită pe acelaşi amplasament în 1792, pentru ca în 1823 să fie ridicată actuala biserică de curte. În perioada interbelică adăposteşte una dintre cele mai mari biblioteci particulare din Moldova, precum şi o colecţie de arme şi de costume medievale. În anul 1947 a fost donat de către Ecaterina Şerban Cantacuzino Episcopiei Romanului şi devine mănăstire de maici. După 1960 funcţionează ca şcoală de oligofreni.

Parcul castelului se îninde pe o arie de 30ha amenajat încă din secolul trecut de Alecu Sturdza Miclăusanu. Acest parc, expresie unică a spiritului romantic al secolului XIX, alături de arhitectura în stil neogotic a castelului, este însoţit, aşa cum era şi firesc, de patru pavilioane scufundate în vegetaţia aparent sălbatică care, reunite, îi definesc limitele.

Proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, castelul, împreună cu parcul dendrologic sunt clasate Monument Istoric. Întreg ansamblul face obiectul unui proiect în curs de desfăşurare de restaurare – reabilitare care propune realizarea unui centru social-cultural, ateliere pictură, broderie, veşminte liturgice, sală de conferinţă în anexele castelului. Aceste funcţiuni legate de activităţile specifice unei mănăstiri vor fi integrate atât spaţiului-muzeu al castelului cât şi parcului dendrologic.

Parcul dendrologic-vegetaţia este poate componenta cea mai importantă a acestui ansamblu fără de care caracterul special al castelului şi al pavilioanelor sale nu ar induce acea atmosferă specială pe care o putem recunoaşte ca una de tip romantic. Diversitatea vegetală este îmbogăţită de creşterea organică a arhitecturilor gotice, traseele şerpuite ale aleilor printre arbori prilejuiesc descoperirea gradată a terenului şi a construcţiilor ieşind treptat din permanentul fundal-natura.

Proximitatea ansamblului mănăstiresc, statutul aparte de monument al fondului construit, precum şi calităţile amintite anterior ale cadrului natural se constituie în premisele pe care le considerăm foarte importante pentru crearea climatului necesar unei funcţiuni ca cea oferită de tema proiectului.

Dacă proiecţia în viitor este la fel de nesigură ca cea în trecut, iar capacitatea de a prevede un comportament este la fel de grea ca înţelegerea unuia din trecut, mobilul acestui proiect poate fi determinat de o simplă observaţie: utilizatorii acestui nou spaţiu pot recunoaşte şi implicit accepta ceea ce recunosc. Dacă expresia unor arhitecturi particulare de tipul acelora folosite la castel sau pavilioane nu în mod direct, atunci contactul, legătura lor cu natura trebuie să fie o constantă proprie oricărui om.

Noile funcţiuni propuse prin proiectul de restaurare în curs de desfăşurare vor contura un nucleu cu o concentrare majoră în aria definită de anexele castelului. La această concentrare funcţională cu implicaţii importante asupra fondului construit se vor adăuga şi funcţiunile necesare ansamblului destinat vârstnicilor. Aparenţa integrării în formele de relief învecinate anexelor va fi reprezentată de continuarea liniei dealului şi a stratului vegetal peste închiderile orizontale prin îngroparea parţială a construcţiilor. Acelaşi tip de abordare va integra şi spaţiile de cazare de pe cealaltă latură a micii depresiuni.

Depresiunea de mici dimensiuni va fi conturată pe laturile lungi de mişcarea uşoară a liniei spaţiilor de cazare la est şi de cea a pantei dealului în care vor fi implantate concentrat în apropierea anexelor castelului a atelierelor, a punctului medico-sanitar şi a unei unităţi de cazare pentru invalizi spre sud. Uşoara închidere suplimentată de fundalul vegetal a depresiunii spre sud este contrabalansată de deschiderea spre lacul de la nord care va fi extins în această mică alveolă.

Comunicare prezentată la A.R.A. 5 – aprilie 2004